Iubirea dureaza cat exista

O iubire dureaza atat timp cat si exista.

Nu sunt de acord ca iubirea dintre doi oameni trebuie sa fie direct proportionala cu numarul de ani pe care l-au petrecut impreuna.

Nu cred ca este iubirea mai mare daca doua persoane au o relatie de cativa ani si ca cei care impart viata doar de cateva luni se iubesc mai putin.

Nu cred in cliseele acestea legate de durata iubirii.

Iubeste, desi anii trec...

Nu cred nici in celebra vorba ca dureaza trei ani. Nici ca iubirea adevarata este doar la inceputul relatiei, pentru ca pe urma se duce intensitatea, si intervin obisnuinta sau alte chestii.

Nu cred nici ca, odata cu trecere anilor, iubirea dispare. Vad acest lucru in parintii mei, care desi au mai bine de 25 ani petrecuti impreuna, inca isi mai manifesta prin gesturi, fapte, vorbe iubirea. Chiar si dupa atat de mult timp.

Vad si cupluri de tineri care isi “alimenteaza “mereu iubirea si nu lasa, in ciuda anilor, sa se stinga focul de la inceput.

Vad si oameni care au stiut ca sunt sortiti sa fie impreuna, fara sa lase anii sa isi puna amprenta asupra dragostei lor. Care, in decurs de cateva luni, au hotarat sa mearga, pentru totdeauna, pe acelasi drum, impreuna. Din simplul motiv ca exista iubirea, deci si relatia va dura.

Vad insa si oameni care sunt implicati in relatii de ani de zile. Pe care toata lumea ii stie dintotdeauna impreuna. Pe care, poate, nici nu ti-i poti imagina cu altcineva, obisnuidu-te, de atatia ani, sa ii vezi impreuna.

In 97% din aceste cazuri am mai vazut insa un lucru: putin reusesc, intr-un final, sa isi si concretizeze relatia. De obicei, finalul este o despartire, in urma careia unul sau ambii fosti parteneri, isi refac foarte repede viata. Si in urma careia mai ramane ceva : o mare parte a vietii lor, multi ani, in care au stat implicati intr-o relatie, in care nu stiu exact unde se situa dragostea. In care nu stiu daca exista dragostea. Pentru ca a fost ingropata in si intre timp.

Asa ca, nu trebuie sa mai masuram intensitatea iubirii sau chiar iubirea in ani. Iubirea adevarata poate sa apara din prima clipa sau poate sa nu apara niciodata, dupa ani si ani. 

Poti "sa respiri din dragoste" din prima clipa, sau sa 

"sufoci" o iubire in ani si ani.

Ceea ce traieste o persoana  intr-o luna poate nu traiesc doi oameni ce au in spate ani si ani de zile.

Si niciodata iubirea nu dispare. Iubirea exista, atat timp cat unul dintre parteneri nu o omoara.

Si cand esti convins ca cel de langa tine e cel cu care vrei sa iti imparti viata, cu care iti doresti sa faci cele mai importante lucruri din viata, dar si cele mai marunte, ca el este "omul sufletului tau", nu este nevoie sa astepti. Pur si simplu, fa ce iti spune inima. Nu astepta sa treaca anii. Anii si asa trec. Pana la urma, nu vom numara anii din relatii, ci toate momentele cu adevarat fericite petrecute alaturi de ea/el/

Si este important ca atunci cand iei decizia asta, sa o faci o data in viata. Vorba uneia dintre cele mai cunoscute actrite :

"“If I get married, I want to be very married.”

Will you miss me if I disappear?

Daca ai disparea, cine ti-ar duce dorul cel mai mult? Cine ar observa ca, pur si simplu, nu mai esti?

Poti sa dispari, fara ca cineva sa observe? Poti sa revii si nimeni sa nu observe?

Ti-e frica de ceea ce ai putea pierde, daca cineva sau ceva ar disparea din viata ta?

Cred ca cel mai important este ca, pana sa te gandesti la disparitie, sa iti “construiesti”, in jurul tau, “lantul de oameni”, care sa merite, si care sa iti simta lipsa.

Sa nu te simti furios cand vei realiza ca, cei de la care te asteptai sa le lipsesti, nu vor face asta. Pentru ca, ori tu nu ai facut suficient pentru a-i tine aproape , ori ai incercat, in zadar, de prea multe ori, sa ii tii in preajma ta, fara ca acestia sa merite.

Asa ca, daca esti in situatia aceasta din urma, cel mai bine este sa schimbi ceva. Sa schimbi modul in care iti alegi oamenii care sa compuna “lantul”acela. Sau sa schimbi direct oamenii. Nu poti sili pe nimeni sa ii pese de tine, sa se intereseze de soarta ta, sa te”observe”, sa isi doreasca sa faca parte din viata ta, sa isi doreasca sa petreaca timpul cu tine, sa fie capabil sa iti ofere timp din timpul lui.

"Nu ma mai mint ca as conta in viata ta."

Cuiva caruia ii pasa cu adevarat de tine, nu va fi nevoie sa ii spui ca ai ceva, deoarece, cunoscandu-te atat de bine, isi va da seama de asta, inainte de a incepe tu sa ii povestesti.

Gresesti cand incerci, din oricare motive, sa atragi atentia chiar persoanelor care,de obicei, nu sunt interesate de ceea ce ti se intampla. Degeaba incerci sa nu fi invizibil pentru ei. Sa “strigi” mascat dupa atentia lor. Dar in zadar. Cand esti important pentru cineva, nu trebuie sa “iesi in evidenta”, sa iti strigi urletul de durere, doar pentru a starni o mica atentie. De obicei, superficiala din partea lor. Pentru ca, nepasandu-le, nu vor patrunde niciodata, in interiorul suferintei tale.  Pentru ca nu sunt capabili si pentru ca nu le pasa. Dar nu sunt ei vinovati. Ci doar tu, cel ce te inconjori de oameni ca ei. Si care ii inlaturi pe cei, care, cand nu te vei astepta, te vor surprinde cu o vorba buna sau cu un gest neasteptat.

Iti va fi greu sa te indepartezi de unii oameni, iti vor lipsi, dar niciodata nu trebuie sa ceri cuiva sa ii pese de tine. Va fi greu o perioada, pentru ca nu poti, pur si simplu, sa stergi toate momentele traite cu aceste personae. Si crede-ma, nu este chiar atat de greu sa te indepartezi de aceste persoane, pentru ca “te vor ajuta”, fara a stii, chiar ele, care s-au indepartat de mult timp de tine. Care nu mai sunt de mult “aici”, cu tine.  Ce s-a intamplat cu voi? Cum ati reusit sa rupeti lantul? Cum v-ati pierdut unul pe celalalt?

Este o vorba: Dragostea nu moare, este omorata de unul dintre parteneri. Asa cred ca este vorba si in celelalte relatii. Nu cred ca ceva dispare, nu  cred ca ceva ne indeparteaza, nu cred ca ceva ne dezbina, nu cred ca ceva se pierde. Cineva dispare, cineva se indeparteaza, cineva dezbina, cineva se pierde.

Nu trebuie sa ii consideri pe toti prieteni, daca atunci cand ai nevoie nu vor fi acolo pentru tine.

Nu este un sfarsit de lume sa numeri pe degetele de la o mana oamenii cu adevarat importanti in viata ta. Poate par putini. Pe unii i-ai mai pierdut pe drum, cu sau fara voia ta. De unii poate tii cu dintii, pentru ca sunt prea importanti. Rar si foarte greu, mai adaugi pe cineva. Vorba aia, in final, nu mai conteaza cine a plecat si cine a venit , ci doar cine a ramas. Restul, nu mai conteaza.