I belong to ( with ) you..

Viata merge mai departe indiferent si independent daca am iubit si acum nu mai iubim, am ras sau am suferit, am dezamagit sau am fost dezamagiti, am vrut sa renuntam sau am mers mai departe, am pierdut sau am castigat, am urat sau am idolatrizat, am fost curajosi sau ne-am temut. Viata nu se opreste in niciunul dintre aceste momente, chiar daca asta ne-am dori cateodata. Viata, pur si simplu, curge. Se scurge. Si se inlantuie in momente. Momente pe care trebuie sa le traim atunci cand ni se da sansa. Pentru ca viata nu asteapta sa traim mai intens momentele ce ne dau satisfactii. Si, de cele mai multe ori, acestea dureaza cel mai putin. Deci, trebuie sa fie si mai pe faza, pentru a nu le rata. Pentru ca, unele momente, pot aparea in calea noastra, doar o singura data.

Nu pot sa opresc viata la momentul in care iubeam, eram fericita si implinita, te aveam alaturi, nu mi-a fost teama, nu te raneam, nu te dezamageam, nu te uram, si, cel mai important, nu renuntam.

Nu pot. 

Dar, sa fi putut opri un anume moment, m-as opri la acela cand eram completa si iti apartineam. Unul dintre cele mai frumoase sentimente: acela de a trai stiind ca apartii cuiva si ca cineva iti apartine.

Will you miss me if I disappear?

Daca ai disparea, cine ti-ar duce dorul cel mai mult? Cine ar observa ca, pur si simplu, nu mai esti?

Poti sa dispari, fara ca cineva sa observe? Poti sa revii si nimeni sa nu observe?

Ti-e frica de ceea ce ai putea pierde, daca cineva sau ceva ar disparea din viata ta?

Cred ca cel mai important este ca, pana sa te gandesti la disparitie, sa iti “construiesti”, in jurul tau, “lantul de oameni”, care sa merite, si care sa iti simta lipsa.

Sa nu te simti furios cand vei realiza ca, cei de la care te asteptai sa le lipsesti, nu vor face asta. Pentru ca, ori tu nu ai facut suficient pentru a-i tine aproape , ori ai incercat, in zadar, de prea multe ori, sa ii tii in preajma ta, fara ca acestia sa merite.

Asa ca, daca esti in situatia aceasta din urma, cel mai bine este sa schimbi ceva. Sa schimbi modul in care iti alegi oamenii care sa compuna “lantul”acela. Sau sa schimbi direct oamenii. Nu poti sili pe nimeni sa ii pese de tine, sa se intereseze de soarta ta, sa te”observe”, sa isi doreasca sa faca parte din viata ta, sa isi doreasca sa petreaca timpul cu tine, sa fie capabil sa iti ofere timp din timpul lui.

"Nu ma mai mint ca as conta in viata ta."

Cuiva caruia ii pasa cu adevarat de tine, nu va fi nevoie sa ii spui ca ai ceva, deoarece, cunoscandu-te atat de bine, isi va da seama de asta, inainte de a incepe tu sa ii povestesti.

Gresesti cand incerci, din oricare motive, sa atragi atentia chiar persoanelor care,de obicei, nu sunt interesate de ceea ce ti se intampla. Degeaba incerci sa nu fi invizibil pentru ei. Sa “strigi” mascat dupa atentia lor. Dar in zadar. Cand esti important pentru cineva, nu trebuie sa “iesi in evidenta”, sa iti strigi urletul de durere, doar pentru a starni o mica atentie. De obicei, superficiala din partea lor. Pentru ca, nepasandu-le, nu vor patrunde niciodata, in interiorul suferintei tale.  Pentru ca nu sunt capabili si pentru ca nu le pasa. Dar nu sunt ei vinovati. Ci doar tu, cel ce te inconjori de oameni ca ei. Si care ii inlaturi pe cei, care, cand nu te vei astepta, te vor surprinde cu o vorba buna sau cu un gest neasteptat.

Iti va fi greu sa te indepartezi de unii oameni, iti vor lipsi, dar niciodata nu trebuie sa ceri cuiva sa ii pese de tine. Va fi greu o perioada, pentru ca nu poti, pur si simplu, sa stergi toate momentele traite cu aceste personae. Si crede-ma, nu este chiar atat de greu sa te indepartezi de aceste persoane, pentru ca “te vor ajuta”, fara a stii, chiar ele, care s-au indepartat de mult timp de tine. Care nu mai sunt de mult “aici”, cu tine.  Ce s-a intamplat cu voi? Cum ati reusit sa rupeti lantul? Cum v-ati pierdut unul pe celalalt?

Este o vorba: Dragostea nu moare, este omorata de unul dintre parteneri. Asa cred ca este vorba si in celelalte relatii. Nu cred ca ceva dispare, nu  cred ca ceva ne indeparteaza, nu cred ca ceva ne dezbina, nu cred ca ceva se pierde. Cineva dispare, cineva se indeparteaza, cineva dezbina, cineva se pierde.

Nu trebuie sa ii consideri pe toti prieteni, daca atunci cand ai nevoie nu vor fi acolo pentru tine.

Nu este un sfarsit de lume sa numeri pe degetele de la o mana oamenii cu adevarat importanti in viata ta. Poate par putini. Pe unii i-ai mai pierdut pe drum, cu sau fara voia ta. De unii poate tii cu dintii, pentru ca sunt prea importanti. Rar si foarte greu, mai adaugi pe cineva. Vorba aia, in final, nu mai conteaza cine a plecat si cine a venit , ci doar cine a ramas. Restul, nu mai conteaza. 

Caramizile din jurul sufletului meu.

-De unde te inspiri?

-Viaţa este sursa. Viata este inspiraţie.

-Da, viaţa este sursa.

Acum depinde a cui viaţă alegem să o trăim, pentru că sunt mulţi oameni care aleg să trăiască viaţa altora, sau ca a altora, deşi nu este viaţa lor adevărată.

Viaţa nu este perfectă. Este doar aşa cum trebuie să fie. Este aşa cum ne-o facem. Noi suntem arhitecţii propriei vieţi.

Viaţa mea nu e nici pe departe perfecta. Doar că, aşa cum este ea, mi-o asum.

Îmi asum zilele în care viaţa mi-e, pur şi simplu, lipsită de viaţă. În care, trupul trăieşte fără suflet. Pentru că sufletul nu mai poate tine ritmul cu viaţa. Sunt zilele  în care, timpul se scurge pe langă sufletul meu amorţit, independent de mine. Şi eu privesc din exterior, fără să am puterea să fac ceva.

Îmi asum şi zilele în care sufletul este plin de fericire, plin de euforie, plin de viaţă. Când trupul este prea obosit ca să mai facă faţă entuziasmului sufletului. Prea obosist ca să mai manifeste bucuria sufletului. Sunt zilele în care mă bucur eu cu mine, fără ca măcar sa arăt vreo urmă a fericirii mele.

Viaţa este cea care mă inspiră. Cea care îmi dă zilele bune şi zilele mai puţin bune. Este sursa bucuriei şi tristeţei mele.

Îmi asum şi zilele în care m-am trezit în viaţa mea, fără ca măcar să fi cerut asta. Într-o viaţă în care nu mă regăseam. Sau în care nu mă simţeam confortabil. Pe care aş fi dat-o la schimb cu altă viaţă, fără să stau pe gânduri.

Dar, în cele din urmă, am început so convieţuiesc cu viaţa mea şi să ne acceptăm reciproc. Şi am realizat că, până şi zilele acestea, în care nu mă regăseam în viaţa mea, au fost, de fapt, zile bune. Zile în care am realizat că nimic nu este întâmplător în viaţa mea. Toate acestea m-au ajutat să devin omul care sunt. Sau încă mă ajută sa devin omul care ştiu că vreau să ajung. În viaţa mea.

Îmi asum şi zilele în care obţin ceea ce vreau, ceea ce îmi propun. Când obţin satisfacţie de pe urma a ceea ce fac, spun,gândesc şi demonstrez. Acestea sunt zilele în care sufletul este plin deplin de mulţumire şi în care mi se demonstrează că ceea ce cred eu că reprezint este adevărat.

Viaţa m-a dezamăgit, câteodată. Am dezamăgit şi eu în viaţă, câteodată. Viaţa mi-a dat putere să merg mai departe.

Viaţa mi-a strâns fiecare cărămidă de tristeţe, supărare, dezamăgire, indiferenţă, agonie, deziluzie, minciună, bătaie de joc, umilinţă, sfidare, aroganţă şi a clădit exteriorul trupului meu, făcându-l dur şi puternic, pentru cei care vor încerca să mă dărâme.

Şi în interior a strâns fiecare cărămidă de bucurie, dragoste, bunătate, speranţă, umanitate, credinţă, armonie, prietenie, construind astfel baza sufletului meu.

Cu greu reuşeşte cineva să treacă de zidul de cărămizi, puse în jurul sufletului meu. Nu întră oricine, pentru că, odată intrat, nu mai poate ieşi.

Îmi asum zilele în care sufletul mi-e prea “învechit”, pentru toată lumea asta modernă, de care este înconjurat. În care sufletul mi se pierde pe acordurile unui vinil vechi, cu artişti de demult, zilele în care, mă pierd în atmosfera unui film din anii 40’-50’. Zilele în care mă îmbogăţesc cu versurile poeziilor lui Păunescu. Zilele în care fac abstracţie de tehnologie, de lumea virtuală, de oamenii roboţi din jur.

Momentul potrivit în viaţă este atunci când tu simţi asta. Nu-ţi planifica momentul potrivit. Cu cât vei face asta mai mult, cu atât vei realiza cât de nepotrivit este.

Sunt un fluture venit din amintire

Sunt un fluture venit din amintire

Ce încă mai aşteaptă, cu speranţă

Ca să mai simtă acef fior, acea trăire

Ce te înalţă şi-ţi dă un sens în viaţă.

DA!Azi vreau ca să iubesc din nou!

Să ştiu că am ceva numai al meu

Să ştiu că am ceva ce-mi aparţine

Să ştiu că El m-aşteaptă, iubitul meu

Că-i împlinit, că m-a ales pe mine.

............................................................

Şi ne-am jurat iubire, am făcut legământ

Că ochii lui vor fi şi ochii mei

Că aşa iubire nu va mai fi pe pământ

Iar eu voi fi cea mai împlinită-ntre femei.

Îţi voi cînta iubirea în fiece cuvânt

Şi voi zbura alături de fiinţa ta

Te voi urma în orice gând

Şi în vise vom visa, tot de iubirea ta şi-a mea.

.............................................................................

Sunt un fluture venit din amintirea

Unei iubiri, cea fost şi va ramâne

Mereu în inima mea.

Roxette - Bring me down to my knees

Whitesnake - Is This Love

Phil Collins - Against All Odds

Jon Bon Jovi - Always

Gavin Degraw - More Than Anyone