Iubirea dureaza cat exista

O iubire dureaza atat timp cat si exista.

Nu sunt de acord ca iubirea dintre doi oameni trebuie sa fie direct proportionala cu numarul de ani pe care l-au petrecut impreuna.

Nu cred ca este iubirea mai mare daca doua persoane au o relatie de cativa ani si ca cei care impart viata doar de cateva luni se iubesc mai putin.

Nu cred in cliseele acestea legate de durata iubirii.

Iubeste, desi anii trec...

Nu cred nici in celebra vorba ca dureaza trei ani. Nici ca iubirea adevarata este doar la inceputul relatiei, pentru ca pe urma se duce intensitatea, si intervin obisnuinta sau alte chestii.

Nu cred nici ca, odata cu trecere anilor, iubirea dispare. Vad acest lucru in parintii mei, care desi au mai bine de 25 ani petrecuti impreuna, inca isi mai manifesta prin gesturi, fapte, vorbe iubirea. Chiar si dupa atat de mult timp.

Vad si cupluri de tineri care isi “alimenteaza “mereu iubirea si nu lasa, in ciuda anilor, sa se stinga focul de la inceput.

Vad si oameni care au stiut ca sunt sortiti sa fie impreuna, fara sa lase anii sa isi puna amprenta asupra dragostei lor. Care, in decurs de cateva luni, au hotarat sa mearga, pentru totdeauna, pe acelasi drum, impreuna. Din simplul motiv ca exista iubirea, deci si relatia va dura.

Vad insa si oameni care sunt implicati in relatii de ani de zile. Pe care toata lumea ii stie dintotdeauna impreuna. Pe care, poate, nici nu ti-i poti imagina cu altcineva, obisnuidu-te, de atatia ani, sa ii vezi impreuna.

In 97% din aceste cazuri am mai vazut insa un lucru: putin reusesc, intr-un final, sa isi si concretizeze relatia. De obicei, finalul este o despartire, in urma careia unul sau ambii fosti parteneri, isi refac foarte repede viata. Si in urma careia mai ramane ceva : o mare parte a vietii lor, multi ani, in care au stat implicati intr-o relatie, in care nu stiu exact unde se situa dragostea. In care nu stiu daca exista dragostea. Pentru ca a fost ingropata in si intre timp.

Asa ca, nu trebuie sa mai masuram intensitatea iubirii sau chiar iubirea in ani. Iubirea adevarata poate sa apara din prima clipa sau poate sa nu apara niciodata, dupa ani si ani. 

Poti "sa respiri din dragoste" din prima clipa, sau sa 

"sufoci" o iubire in ani si ani.

Ceea ce traieste o persoana  intr-o luna poate nu traiesc doi oameni ce au in spate ani si ani de zile.

Si niciodata iubirea nu dispare. Iubirea exista, atat timp cat unul dintre parteneri nu o omoara.

Si cand esti convins ca cel de langa tine e cel cu care vrei sa iti imparti viata, cu care iti doresti sa faci cele mai importante lucruri din viata, dar si cele mai marunte, ca el este "omul sufletului tau", nu este nevoie sa astepti. Pur si simplu, fa ce iti spune inima. Nu astepta sa treaca anii. Anii si asa trec. Pana la urma, nu vom numara anii din relatii, ci toate momentele cu adevarat fericite petrecute alaturi de ea/el/

Si este important ca atunci cand iei decizia asta, sa o faci o data in viata. Vorba uneia dintre cele mai cunoscute actrite :

"“If I get married, I want to be very married.”

A "tăcut" fata dragă

"Ne-am privit în ochi

Şi-am simţit cum e

Să respiri din dragoste..."

Acestea sunt versurile mele preferate din melodia sa "Marea dragoste"

Din păcate a murit un om frumos ....nu doar fizic...un om cu o frumuseţe rară şi cu un zâmbet care spunea atâtea...

Acum dupa ce a murit,au apărut o gramadă de "specialişti" care mai de care mai documentaţi ,care creeză nişte ipoteze de te lasă mască.(poate e momentul să lăsăm la o parte senzaţionalul şi să apreciem mai mult O VALOARE ,nu doar pe acei "parveniţi ai valorii" care apar zilnic si sunt atat de mediatizaţi,dar care las în urma lor doar prostie,incultură,non-valori,silă,repulsie)

Eu,sincer,nu cred că Mădălina s-a sinucis....avea mai multe motive pentru care ar fi ales viaţa în favoarea morţii.Cel mai important : copilul său.

Cred că moartea sa e doar un eveniment trist,tragic,nefericit din cauza unei boli sau a unui tratament neadecvat .

Şi prea puţin cred că s-a sinucis....chiar dacă ar fi aşa...nu aş putea să o judec,să o condamn...ci doar să încerc să înţeleg că poate chiar avea niste probleme grave,urate,cărora nu a mai putut să le facă faţă,căzând într-o depresie din care nu a mai reuşit să mai iasă....poate că prin acest gest şi-ar fi dorit o viata mai bună,mai frumoasă în care s-ar fi simţit mai împlinită.

Important e că nu mai e ....important va fi de acum încolo tot ce ne-a lăsat prin vocea sa inegalabilă.

Dumnezeu să o ierte ....