Azi mi-a
fost dor de-o poezie
În care să îţi spun doar ţie
Cât îmi lipseşti, cât am nevoie
Să mă faci iar singura ta femeie.
Să fim doar eu cu tine-n lume
Să fim un întreg, când viaţa ne va pune
La-ncercare. Să nu conteze altceva
Decât că eşti al meu, că sunt a ta.
Noi nu ne pierdem în monotonie
Renaştem în iubire, din iubirea noastră
Ca doi copii, ce au ales să fie
Impreuna. De ieri şi până azi în veşnicie.
Şi dacă vom greşi, o vom face împreună
Ne vom ierta la fiecare clar de lună
Eu te voi aştepta când vei lipsi chiar şi un ceas
Că tu eşti singurul ce mi-a mai rămas.
Dacă tu pleci, şi lumea mi se va prăbuşi
Pentru că doar tu m-ai învăţat ce-nseamnă a iubi
Dacă tu ai pleca, de ce m-aş mai agăţa?
M-aş pierde în pustiu, şi te-aş urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu