joi, 19 mai 2011

Copilărind printre vise

Când eşti copil, vrei să fii mare, iar când eşti mare ..nu prea mai poţi fi copil.


Sunt norocoasă să mă număr printre cei din generaţia care au prins ultimul tren spre lumea unei copilării aparte, cu farmecul bucuriei venirii vacanţei de vară , cu copii cu obrajii roşii de la atâta joacă, cu nevinovăţia acelor vremuri. Sunt un adult care a făcut parte din acea –“generaţie cu cheia la gât”.
Când eram copii, ne strângeam atât de mulţi în faţa blocului, unde timpul trecea fără să ne dăm seama. Blocul era înconjurat de suflete nevinovate, de ţipete, chicoteli, gălagie. Azi când ies din bloc, pe aceleaşi străzi, e linişte.Şi pustiu.Nici urmă de vreun copil.E aceiaşi stradă, “neînsufleţită” parcă.Copiii din ziua de azi nu mai ştiu să fie copii cu adevărat.Uită să se bucure de lucrurile mărunte ce altădată , noua ne aduceau atâta satisfacţie.
Cât de deprimant este faptul că azi copiii pot sta toată ziua în casă,”jucându –se singuri”, în faţa calculatorului? Noi, atunci, de tot ce aveam nevoie era doar de o zi mai luuuuungăăăăă ; de restul ne ocupam fără probleme. Azi copiii se maturizează brusc.
Cine avea nevoie de reţele de socilaizare când era ditamai gaşca în faţa blocului? Când vroiai să iei legătura cu prietenii, nu le lasăi mesaje offline pe mess, sau pe facebook , ci mergeai la uşă direct.Acum totul e atat de static.Acum toţi au devenit atât de comozi. Acum totul e superficial.
Acum copiii nu mai au genunchii juliţi sau hainele pline de praf, nu se mai joacă în zăpadă până se udă la piele, nu se mai aleargă unii pe ceilalţi în ploaie…. Nu se mai joacă cu sania trasă de băieţi, nu mai fac derdeluşuri lungi şi “îngrijite” cu apă să fie cât mai lucioase…nu se mai stropesc cu pistoale cu apă sau pur şi simplu cu sticle cu dopuri găurite…nu mai vorbesc limba păsărească, nu mai citesc cuvintele invers, ca un cod între prieteni..nu se mai joacă de-a scoala ,de-a piaţa , de-a familia , neputând fi atât de inventivi cu lucruri atât de mărunte şi puţine….nu îşi mai formează trupe de dans, de cântat…cu”coregrafii” şi “cântece” proprii…Eu aveam una, se numea “Fetele Sudului” ; acum pare pueril, dar atunci chiar credeam în aşa ceva…făceam afişe şi le lipeam pe scări ca să ne facem “cunoscute”:)
Sunt jocuri ale copilăriei care ne-au ajutat să ne formăm ca oameni, să devenim ceea ce suntem azi. De fapt, ne-au umanizat, nu ca săracii copii din ziua de azi ce par “automatizaţi”.Iată o listă cu jocurile care mi-au făcut copilăria frumoasă si demn de amintit…cu urme de regret însă…
Şotron- cand mai văd cate un şotron desenat azi , parca nu îmi vine a crede.Păcat că a devenit prea plictisitor pentru fetiţele din ziua de azi.
Flori, fete si băieţi .Cu stupoare, am auzit de o variantă updatată.. “ Flori ,Fete sau Băieți .. mașini, fotbaliști sau maneliști”.
1,2,3 la perete stai!
Topogane ,leagăne sau roata , sau pe bara de bătut covoare de la care făceam băşici în mâini…
Cuburile (lego), Sticluta cu otrava, Coarda
Remi - dar nu online, ci faţă în faţă;fiind mai mulţi , aşteptam să piardă unu ca să îi luăm locul
Cazemata.Ce frumoase erau iernile altădată, ce frumos ningea şi cât ne bucuram de o zăpadă abundentă ce ne permitea să ne facem adevărate “fortăreţe” de joacă …era un adevărat joc de acţiune, de apărare ,de strategie…numai că la noi ,totul era real.
Telefonul fără fir,Maţele încurcate,Lapte gros
Ţară, ţară vrem ostaşi!, De-a v-aţi ascunselea
Batista parfumată, Cireşica, Fripta, O, poni, poni, Venim şi suntem, Uliii şi porumbeii ,Măgăruşul
Elasticul, Stop!Verde, Castel, Călcata,Ţomapan
Raţele şi vânâtorii, Baba oarba,Ţarile
Frunza. Unul dintre preferatele mele.
Pac pac cu cornete de hartie suflate prin ţeavă .
Bambilici .Tenis cu piciorul - şoseaua era a noastrş şi eram chiar nervoşi când jocul ne era întrerupt de câte o maşină ce trecea pe stradă…acum şoseaua e a maşinilor parcate .
Macao, Popa-prostu’, Păcălici, Şeptica, Killer,Război.
Iesi-Iesi- un adevărat counter strike din ziua de azi, jucat pe calculator..
Având în vedere că am depănat amintiri din copilărie, nu aveam cum să nu amintesc de inconfundabila gumă Turbo şi de abţibildurile ei celebre.

mihai constantinescu - o lume minunata



Carmen Trandafir - Micul meu univers



Copilaria noastra vs copilaria voastra



Pepe-NEBUNIIIIIIIIIII DIN COPILARIE


Un comentariu:

n_drgs spunea...

Nu pot decat sa te felcit pentru cuvintele expuse si eu simt, ma regasesc in acea generatie. Spor la scris, ca o faci bine...

joi, 19 mai 2011

Copilărind printre vise

Când eşti copil, vrei să fii mare, iar când eşti mare ..nu prea mai poţi fi copil.


Sunt norocoasă să mă număr printre cei din generaţia care au prins ultimul tren spre lumea unei copilării aparte, cu farmecul bucuriei venirii vacanţei de vară , cu copii cu obrajii roşii de la atâta joacă, cu nevinovăţia acelor vremuri. Sunt un adult care a făcut parte din acea –“generaţie cu cheia la gât”.
Când eram copii, ne strângeam atât de mulţi în faţa blocului, unde timpul trecea fără să ne dăm seama. Blocul era înconjurat de suflete nevinovate, de ţipete, chicoteli, gălagie. Azi când ies din bloc, pe aceleaşi străzi, e linişte.Şi pustiu.Nici urmă de vreun copil.E aceiaşi stradă, “neînsufleţită” parcă.Copiii din ziua de azi nu mai ştiu să fie copii cu adevărat.Uită să se bucure de lucrurile mărunte ce altădată , noua ne aduceau atâta satisfacţie.
Cât de deprimant este faptul că azi copiii pot sta toată ziua în casă,”jucându –se singuri”, în faţa calculatorului? Noi, atunci, de tot ce aveam nevoie era doar de o zi mai luuuuungăăăăă ; de restul ne ocupam fără probleme. Azi copiii se maturizează brusc.
Cine avea nevoie de reţele de socilaizare când era ditamai gaşca în faţa blocului? Când vroiai să iei legătura cu prietenii, nu le lasăi mesaje offline pe mess, sau pe facebook , ci mergeai la uşă direct.Acum totul e atat de static.Acum toţi au devenit atât de comozi. Acum totul e superficial.
Acum copiii nu mai au genunchii juliţi sau hainele pline de praf, nu se mai joacă în zăpadă până se udă la piele, nu se mai aleargă unii pe ceilalţi în ploaie…. Nu se mai joacă cu sania trasă de băieţi, nu mai fac derdeluşuri lungi şi “îngrijite” cu apă să fie cât mai lucioase…nu se mai stropesc cu pistoale cu apă sau pur şi simplu cu sticle cu dopuri găurite…nu mai vorbesc limba păsărească, nu mai citesc cuvintele invers, ca un cod între prieteni..nu se mai joacă de-a scoala ,de-a piaţa , de-a familia , neputând fi atât de inventivi cu lucruri atât de mărunte şi puţine….nu îşi mai formează trupe de dans, de cântat…cu”coregrafii” şi “cântece” proprii…Eu aveam una, se numea “Fetele Sudului” ; acum pare pueril, dar atunci chiar credeam în aşa ceva…făceam afişe şi le lipeam pe scări ca să ne facem “cunoscute”:)
Sunt jocuri ale copilăriei care ne-au ajutat să ne formăm ca oameni, să devenim ceea ce suntem azi. De fapt, ne-au umanizat, nu ca săracii copii din ziua de azi ce par “automatizaţi”.Iată o listă cu jocurile care mi-au făcut copilăria frumoasă si demn de amintit…cu urme de regret însă…
Şotron- cand mai văd cate un şotron desenat azi , parca nu îmi vine a crede.Păcat că a devenit prea plictisitor pentru fetiţele din ziua de azi.
Flori, fete si băieţi .Cu stupoare, am auzit de o variantă updatată.. “ Flori ,Fete sau Băieți .. mașini, fotbaliști sau maneliști”.
1,2,3 la perete stai!
Topogane ,leagăne sau roata , sau pe bara de bătut covoare de la care făceam băşici în mâini…
Cuburile (lego), Sticluta cu otrava, Coarda
Remi - dar nu online, ci faţă în faţă;fiind mai mulţi , aşteptam să piardă unu ca să îi luăm locul
Cazemata.Ce frumoase erau iernile altădată, ce frumos ningea şi cât ne bucuram de o zăpadă abundentă ce ne permitea să ne facem adevărate “fortăreţe” de joacă …era un adevărat joc de acţiune, de apărare ,de strategie…numai că la noi ,totul era real.
Telefonul fără fir,Maţele încurcate,Lapte gros
Ţară, ţară vrem ostaşi!, De-a v-aţi ascunselea
Batista parfumată, Cireşica, Fripta, O, poni, poni, Venim şi suntem, Uliii şi porumbeii ,Măgăruşul
Elasticul, Stop!Verde, Castel, Călcata,Ţomapan
Raţele şi vânâtorii, Baba oarba,Ţarile
Frunza. Unul dintre preferatele mele.
Pac pac cu cornete de hartie suflate prin ţeavă .
Bambilici .Tenis cu piciorul - şoseaua era a noastrş şi eram chiar nervoşi când jocul ne era întrerupt de câte o maşină ce trecea pe stradă…acum şoseaua e a maşinilor parcate .
Macao, Popa-prostu’, Păcălici, Şeptica, Killer,Război.
Iesi-Iesi- un adevărat counter strike din ziua de azi, jucat pe calculator..
Având în vedere că am depănat amintiri din copilărie, nu aveam cum să nu amintesc de inconfundabila gumă Turbo şi de abţibildurile ei celebre.

mihai constantinescu - o lume minunata



Carmen Trandafir - Micul meu univers



Copilaria noastra vs copilaria voastra



Pepe-NEBUNIIIIIIIIIII DIN COPILARIE


Un comentariu:

n_drgs spunea...

Nu pot decat sa te felcit pentru cuvintele expuse si eu simt, ma regasesc in acea generatie. Spor la scris, ca o faci bine...