miercuri, 30 martie 2011

Sah Mat




Viaţa ca o tablă de şah.

Pe zi ce trece văd viaţa ca pe o luptă de supravieţuire.Ca pe o luptă cu multe capcane, pe care nu le poate evita oricine.Sunt din ce in ce mai mulţi oameni vulnerabili, care, prinşi în „labirintul” vieţii, nu pot găsi „ieşirea” şi cad în acele capcane, pierzând uşor, sau nu, lupta cu viaţa.
Şi nu pierd lupta pentru că sunt slabi sau pentru că renunţă prea uşor să lupte, ci pentru că au nenorocul de a cădea în „plasa”vieţii şi pentru că fac nişte „paşi” , neştiind ce drum anume îi aşteaptă.
Sunt destule persoane care sunt foarte vigilente şi care îşi calculează fiecare pas în viaţă.Uneori, sunt şi foarte naive, pentru că au impresia că pot „păcăli” viaţa, destinul şi cad în propria plasă.
Sau sunt la fel de multe persoane care trăiesc clipa prezentă mereu şi păşesc în viaţă, fără să se ghideze după reguli.Păşesc fără să stea foarte mult pe gânduri şi care se gândesc la consecinţe doar foarte puţin.
Aceştia păşesc normal.Şi trăiesc aşa până cad sau nu în capcane ale vieţii.Supravieţuiesc sau nu.

Obstacolele sunt din ce în ce mai multe.Poţi să ai o boală gravă, să ţi se întâmple accidente de maşină, în care mori cu vină sau fără vină, ai parte de depresii care te fac să iei decizii gresite, întâlneşti oameni care te fac să suferi gratuit, de pe urma cărora îţi revii sau nu,depinde cât poate îndura fiecare, cei dragi dispar prea devreme de lângă tine, eşti ocolit de noroc în tot ceea ce faci, nu ai parte de acele realizări care să te împlinească.
Toate fac parte din viaţă şi sunt încercări la care suntem supuşi cu voia noastră sau nu, dar din care ,de cele mai multe ori avem atât de multe de învăţat.Sunt întâmplările care ne fac să devenim OAMENI, care ne scot în evidenţă SUFLETUL.
Păcat că aceste lucruri rele sunt din ce în ce mai multe şi mai prezente în viaţa noastră şi păcat că, în unele cazuri nu mai putem vedea şi lucrurile bune, chiar dacă sunt mai mărunte şi mai rare.Toate aceste lucruri ne fac să uităm să ne bucurăm de viaţă.

Suntem salvatori cu fiecare zi pe care o petrecem şi în care reuşim să ne „strecurăm” printre chestiile rele.Sau suntem doar norocoşi.Sau poate soarta încă nu a avut de-a face cu noi.Un lucru e cert.Totul se poate schimba de la o clipă la alta.
După părerea mea, toate lucrurile se întâmplă atunci când trebuie.Iar dacă spune cineva că cele rele niciodată nu ar trebuie să se întâmple, se înşală.
Din aceste rele învăţăm cele mai bune lucruri, poate doar că, uneori, prea târziu : învăţăm să apreciem viaţa, să nu ne mai batem joc de ea, învăţăm să-i apreciem pe cei de lângă noi mai mult şi să evităm să-i preţuim atunci când îi pierdem sau când ei dispar, să ne simţim norocoşi cu fiecare zi petrecută alături de părinţi, fraţi, prieteni, să ne simţim norocoşi şi că avem pe cineva drag care îşi aminteşte de noi, să vedem iubirea peste tot şi să o regăsim doar în cei ce o merită şi în cele din urmă să realizăm că REALIZAREA CEA MAI MARE A TA ESTE VIAŢA!

Viaţa este doar o tablă de sah, cu mişcări gândite dinainte de cineva, cu regulile ei, cu condiţiile ei si cu participanţii ei la joc.
Poate uneori suntem doar nişte simplii pioni, dar nu se stie niciodată, cum din nişte simplii pioni ajungem să fim TOTUL şi mai presus de oricine!
Deci să nu ne jucăm cu viaţa!Pentru că oricând ne poate face ŞAH MAT!


opus - live is life




Meravigliosa Creatura

joi, 3 martie 2011

De martisor,cu un mare actor



Nu cu un mare actor,ci cu cel mai mare actor.(parafrazandu-l “eu nu sunt dragut,sunt cel mai dragut”- replica “Straini in noapte”).
Recunosc ca nu am mai fost de mult la teatru .Dar era dorinta mea sa-l pot intalni pe Florin Piersic.Sau mai degraba ,sa-l vad “dezlantuindu-se”pe scena.Asa cum stie doar dumnealui.In stilul sau unic.
Am asteptat momentul cu mare emotie,desi multi nu au reusit sa inteleaga acest lucru.Dar a meritat totul,pentru a-l vedea interpretand.Si pentru a ramane nemiscata,ascultand aproape doua ore la povestile lui despre viata sa.Nu ai cum sa intrerupi un om ca el,si nu ai cum sa te plictisesti ascultandu-l.Te tine cu sufletul la gura,iar maniera proprie de a povesti e inegalabila.


Pe scena a fost impecabil,as mai revedea piesa cu aceiasi placere.Au fost geniali,atat el,cat si noua partenera ,Medeea Marinescu,la care am remarcat o mare sensibilitate si bineinteles,talentul.Recunosc ca nu am urmarit-o pana acum,dar are potential si sunt sigura ca va ajunge acolo unde trebuie.
Ce-mi place ,sau poate ce admir foarte mult la Florin Piersic este faptul ca e unul dintre putinele persoane care iubeste oamenii si care isi respecta publicul pana la capat.Ne-a povestit cum fiul sau i-a spus ca,mai mult de jumatate din viata sa si-a petrecut-o cu poporul.Pentru ca dupa fiecare intalnire,spectacol,el este rabdator si sta de vorba cu toata lumea,face poze cu oricine doreste si poveste cat mai multe.Il respect,pentru ca dupa tot succesul sau,nu a uitat sa fie om.
Afirma ca il enerveaza oamenii care raspund sec la intrebarile ce li se pun si ca el nu poate face asa ceva,avand in spate atatea intamplari demn de povestit,atata experienta despre viata .Si atat talent de a le povesti.
Si ,daca i-l intreaba cineva cand s-a nascut ,nu va raspunde niciodata :2t ianuarie…ci toata intamplarea,cum erau tatal si mama insarcinata cu el ,la teatrul care azi ii poarta numele,acum 75 de ani si sosise vremea ca ea sa nasca.Practic,drumul lui in viata a inceput intr-un teatru si in ziua de azi tot aici se gaseste.
Si a vrut sa atraga atentia ,ca in tot ceea ce povestete el,exista o morala,pe care ar trebui sa o vedem cat mai multi.
Florin Piersic - Viata este o poveste


miercuri, 30 martie 2011

Sah Mat




Viaţa ca o tablă de şah.

Pe zi ce trece văd viaţa ca pe o luptă de supravieţuire.Ca pe o luptă cu multe capcane, pe care nu le poate evita oricine.Sunt din ce in ce mai mulţi oameni vulnerabili, care, prinşi în „labirintul” vieţii, nu pot găsi „ieşirea” şi cad în acele capcane, pierzând uşor, sau nu, lupta cu viaţa.
Şi nu pierd lupta pentru că sunt slabi sau pentru că renunţă prea uşor să lupte, ci pentru că au nenorocul de a cădea în „plasa”vieţii şi pentru că fac nişte „paşi” , neştiind ce drum anume îi aşteaptă.
Sunt destule persoane care sunt foarte vigilente şi care îşi calculează fiecare pas în viaţă.Uneori, sunt şi foarte naive, pentru că au impresia că pot „păcăli” viaţa, destinul şi cad în propria plasă.
Sau sunt la fel de multe persoane care trăiesc clipa prezentă mereu şi păşesc în viaţă, fără să se ghideze după reguli.Păşesc fără să stea foarte mult pe gânduri şi care se gândesc la consecinţe doar foarte puţin.
Aceştia păşesc normal.Şi trăiesc aşa până cad sau nu în capcane ale vieţii.Supravieţuiesc sau nu.

Obstacolele sunt din ce în ce mai multe.Poţi să ai o boală gravă, să ţi se întâmple accidente de maşină, în care mori cu vină sau fără vină, ai parte de depresii care te fac să iei decizii gresite, întâlneşti oameni care te fac să suferi gratuit, de pe urma cărora îţi revii sau nu,depinde cât poate îndura fiecare, cei dragi dispar prea devreme de lângă tine, eşti ocolit de noroc în tot ceea ce faci, nu ai parte de acele realizări care să te împlinească.
Toate fac parte din viaţă şi sunt încercări la care suntem supuşi cu voia noastră sau nu, dar din care ,de cele mai multe ori avem atât de multe de învăţat.Sunt întâmplările care ne fac să devenim OAMENI, care ne scot în evidenţă SUFLETUL.
Păcat că aceste lucruri rele sunt din ce în ce mai multe şi mai prezente în viaţa noastră şi păcat că, în unele cazuri nu mai putem vedea şi lucrurile bune, chiar dacă sunt mai mărunte şi mai rare.Toate aceste lucruri ne fac să uităm să ne bucurăm de viaţă.

Suntem salvatori cu fiecare zi pe care o petrecem şi în care reuşim să ne „strecurăm” printre chestiile rele.Sau suntem doar norocoşi.Sau poate soarta încă nu a avut de-a face cu noi.Un lucru e cert.Totul se poate schimba de la o clipă la alta.
După părerea mea, toate lucrurile se întâmplă atunci când trebuie.Iar dacă spune cineva că cele rele niciodată nu ar trebuie să se întâmple, se înşală.
Din aceste rele învăţăm cele mai bune lucruri, poate doar că, uneori, prea târziu : învăţăm să apreciem viaţa, să nu ne mai batem joc de ea, învăţăm să-i apreciem pe cei de lângă noi mai mult şi să evităm să-i preţuim atunci când îi pierdem sau când ei dispar, să ne simţim norocoşi cu fiecare zi petrecută alături de părinţi, fraţi, prieteni, să ne simţim norocoşi şi că avem pe cineva drag care îşi aminteşte de noi, să vedem iubirea peste tot şi să o regăsim doar în cei ce o merită şi în cele din urmă să realizăm că REALIZAREA CEA MAI MARE A TA ESTE VIAŢA!

Viaţa este doar o tablă de sah, cu mişcări gândite dinainte de cineva, cu regulile ei, cu condiţiile ei si cu participanţii ei la joc.
Poate uneori suntem doar nişte simplii pioni, dar nu se stie niciodată, cum din nişte simplii pioni ajungem să fim TOTUL şi mai presus de oricine!
Deci să nu ne jucăm cu viaţa!Pentru că oricând ne poate face ŞAH MAT!


opus - live is life




Meravigliosa Creatura

joi, 3 martie 2011

De martisor,cu un mare actor



Nu cu un mare actor,ci cu cel mai mare actor.(parafrazandu-l “eu nu sunt dragut,sunt cel mai dragut”- replica “Straini in noapte”).
Recunosc ca nu am mai fost de mult la teatru .Dar era dorinta mea sa-l pot intalni pe Florin Piersic.Sau mai degraba ,sa-l vad “dezlantuindu-se”pe scena.Asa cum stie doar dumnealui.In stilul sau unic.
Am asteptat momentul cu mare emotie,desi multi nu au reusit sa inteleaga acest lucru.Dar a meritat totul,pentru a-l vedea interpretand.Si pentru a ramane nemiscata,ascultand aproape doua ore la povestile lui despre viata sa.Nu ai cum sa intrerupi un om ca el,si nu ai cum sa te plictisesti ascultandu-l.Te tine cu sufletul la gura,iar maniera proprie de a povesti e inegalabila.


Pe scena a fost impecabil,as mai revedea piesa cu aceiasi placere.Au fost geniali,atat el,cat si noua partenera ,Medeea Marinescu,la care am remarcat o mare sensibilitate si bineinteles,talentul.Recunosc ca nu am urmarit-o pana acum,dar are potential si sunt sigura ca va ajunge acolo unde trebuie.
Ce-mi place ,sau poate ce admir foarte mult la Florin Piersic este faptul ca e unul dintre putinele persoane care iubeste oamenii si care isi respecta publicul pana la capat.Ne-a povestit cum fiul sau i-a spus ca,mai mult de jumatate din viata sa si-a petrecut-o cu poporul.Pentru ca dupa fiecare intalnire,spectacol,el este rabdator si sta de vorba cu toata lumea,face poze cu oricine doreste si poveste cat mai multe.Il respect,pentru ca dupa tot succesul sau,nu a uitat sa fie om.
Afirma ca il enerveaza oamenii care raspund sec la intrebarile ce li se pun si ca el nu poate face asa ceva,avand in spate atatea intamplari demn de povestit,atata experienta despre viata .Si atat talent de a le povesti.
Si ,daca i-l intreaba cineva cand s-a nascut ,nu va raspunde niciodata :2t ianuarie…ci toata intamplarea,cum erau tatal si mama insarcinata cu el ,la teatrul care azi ii poarta numele,acum 75 de ani si sosise vremea ca ea sa nasca.Practic,drumul lui in viata a inceput intr-un teatru si in ziua de azi tot aici se gaseste.
Si a vrut sa atraga atentia ,ca in tot ceea ce povestete el,exista o morala,pe care ar trebui sa o vedem cat mai multi.
Florin Piersic - Viata este o poveste