"M-am resemnat să iubesc fără a fi răsplătită în acelaşi fel şi am descoperit, în suferinţele ascuţite ale acestei iubiri înăbuşite şi strivite, nişte clipe de entuziasm mai pur şi de resemnare mai dulce decât în vremurile în care eram ţinta unei iubiri arzătoare, dar brutale şi nesuferite pentru firea mea."George Sand
"Nu mi te arăţi destul ca să pun stăpânire pe tine şi ca să mă dedic ţie în întregime. Tu mă atragi, mă măguleşti cu o suflare îmbălsămată dintre adierile tale cereşti, îmi zâmbeşti printre doi nori de aur, îmi apari în vise, mă chemi, mă stârneşti fără încetare să-mi iau zborul către tine, dar ai uitat să-mi dai aripile pentru aceasta."George Sand
Doua citate care merg ,cel putin azi....
Am inceput sa citesc Octavian Paler - "Viata pe un peron",care mi-e pe plac...inca de la primele pagini.
"Am şi un decalog aici. Eu l-am scris şi tot eu l-am atîrnat pe peretele sălii de aşteptare. Cum ridic ochii, îl văd. Şi de fiecare dată citesc una din cele zece porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă con ving s-o urmez.
Iată-le cum sună:
Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă......
........
Cea mai greu de urmat e porunca a treia. Chiar imposibil.Cum sa evit amintirile care nu ma ajuta sa traiesc in prezent?Cu ce raman daca alung amintirile?Nu raman cu nimic.Nu domnilor,nu pot sa urmez aceasta porunca.In zadar mi-am dat-o.Trebuie sa-mi amintesc"
Din fericire sau din nefericire, asa sunt si eu ....imi pastrez multe amintiri ,chiar daca, mi s-a spus de atatea ori sa mai uit,sa nu ma mai las prinsa in trecut;dar eu fara amintiri nu pot exista.Sau simt ca nu exist.Amimtirile,le regasesc in vorbe ,in fapte,in poze(imi place sa am poze cu cei apropiati,din cat mai multe perioade),in gesturi,in zambete...
De ce as vrea sa uit?E adevarat ca am si amintiri mai triste,care imi dau o stare mai urata,care ma deprima,care rascolesc niste lucruri din trecut ....dar nici pe acestea nu as vrea sa le pierd.Si ele fac parte din viata mea.E ca si cum as regreta .Acum nu pot face o "cutiuta" in mintea mea,doar cu amintiri frumoase.In cele din urma,din acele lucruri urate(la momentul acela) au iesit ,spre norocul meu,altele si mai frumoase,altele noi,diferite.Pana la urma,evoluam si trecem prin mai multe etape.
Nu ne putem opri la o amintire frumoasa.Sincer ,eu nici nu as vrea.Viata ne poate oferi atatea.Mai frumoase sau nu.Trebuie doar sa avem curaj sa riscam si sa mergem mai departe.Si amintirile sa ni le reamintim cand simtim nevoia.Sa avem un trecut de amintit,un prezent de trait si un viitor de ...asteptat,de intuit,de planuit sau pur si simplu de acceptat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu