Whatever photography

                                          

Grunge make-up

Caramizile din jurul sufletului meu.

-De unde te inspiri?

-Viaţa este sursa. Viata este inspiraţie.

-Da, viaţa este sursa.

Acum depinde a cui viaţă alegem să o trăim, pentru că sunt mulţi oameni care aleg să trăiască viaţa altora, sau ca a altora, deşi nu este viaţa lor adevărată.

Viaţa nu este perfectă. Este doar aşa cum trebuie să fie. Este aşa cum ne-o facem. Noi suntem arhitecţii propriei vieţi.

Viaţa mea nu e nici pe departe perfecta. Doar că, aşa cum este ea, mi-o asum.

Îmi asum zilele în care viaţa mi-e, pur şi simplu, lipsită de viaţă. În care, trupul trăieşte fără suflet. Pentru că sufletul nu mai poate tine ritmul cu viaţa. Sunt zilele  în care, timpul se scurge pe langă sufletul meu amorţit, independent de mine. Şi eu privesc din exterior, fără să am puterea să fac ceva.

Îmi asum şi zilele în care sufletul este plin de fericire, plin de euforie, plin de viaţă. Când trupul este prea obosit ca să mai facă faţă entuziasmului sufletului. Prea obosist ca să mai manifeste bucuria sufletului. Sunt zilele în care mă bucur eu cu mine, fără ca măcar sa arăt vreo urmă a fericirii mele.

Viaţa este cea care mă inspiră. Cea care îmi dă zilele bune şi zilele mai puţin bune. Este sursa bucuriei şi tristeţei mele.

Îmi asum şi zilele în care m-am trezit în viaţa mea, fără ca măcar să fi cerut asta. Într-o viaţă în care nu mă regăseam. Sau în care nu mă simţeam confortabil. Pe care aş fi dat-o la schimb cu altă viaţă, fără să stau pe gânduri.

Dar, în cele din urmă, am început so convieţuiesc cu viaţa mea şi să ne acceptăm reciproc. Şi am realizat că, până şi zilele acestea, în care nu mă regăseam în viaţa mea, au fost, de fapt, zile bune. Zile în care am realizat că nimic nu este întâmplător în viaţa mea. Toate acestea m-au ajutat să devin omul care sunt. Sau încă mă ajută sa devin omul care ştiu că vreau să ajung. În viaţa mea.

Îmi asum şi zilele în care obţin ceea ce vreau, ceea ce îmi propun. Când obţin satisfacţie de pe urma a ceea ce fac, spun,gândesc şi demonstrez. Acestea sunt zilele în care sufletul este plin deplin de mulţumire şi în care mi se demonstrează că ceea ce cred eu că reprezint este adevărat.

Viaţa m-a dezamăgit, câteodată. Am dezamăgit şi eu în viaţă, câteodată. Viaţa mi-a dat putere să merg mai departe.

Viaţa mi-a strâns fiecare cărămidă de tristeţe, supărare, dezamăgire, indiferenţă, agonie, deziluzie, minciună, bătaie de joc, umilinţă, sfidare, aroganţă şi a clădit exteriorul trupului meu, făcându-l dur şi puternic, pentru cei care vor încerca să mă dărâme.

Şi în interior a strâns fiecare cărămidă de bucurie, dragoste, bunătate, speranţă, umanitate, credinţă, armonie, prietenie, construind astfel baza sufletului meu.

Cu greu reuşeşte cineva să treacă de zidul de cărămizi, puse în jurul sufletului meu. Nu întră oricine, pentru că, odată intrat, nu mai poate ieşi.

Îmi asum zilele în care sufletul mi-e prea “învechit”, pentru toată lumea asta modernă, de care este înconjurat. În care sufletul mi se pierde pe acordurile unui vinil vechi, cu artişti de demult, zilele în care, mă pierd în atmosfera unui film din anii 40’-50’. Zilele în care mă îmbogăţesc cu versurile poeziilor lui Păunescu. Zilele în care fac abstracţie de tehnologie, de lumea virtuală, de oamenii roboţi din jur.

Momentul potrivit în viaţă este atunci când tu simţi asta. Nu-ţi planifica momentul potrivit. Cu cât vei face asta mai mult, cu atât vei realiza cât de nepotrivit este.

Take A Look At Yourself And Then Make A Change

Am început sa scriu aceste rânduri pornind de la principiul “daca vrei sa schimbi ceva sau pe cineva, uită-te mai întâi în oglindă”.

Cred că unii oamenii sunt născuţi să fie exact ce sunt în momentul de faţă.

Cu greu poţi să schimbi un om egoist, să-l faci să se găndească la alţii înainte de a se gândi, întotdeauna, la propria persoană.

Cu greu poţi să schimbi un om oportunist, care va încerca mereu să profite de orice şi de oricine, doar pentru a-şi atinge scopurile.

Cu greu poţi să schimbi un om calic, să îl faci să nu îşi mai doreasca şi mai mult, şi mai mult cu cât dobândeşte mai mult.

Cu greu poti sa schimbi un om mincinos, sa il faci sa fie sincer cu tine, sa nu te mai amageasca si sa nu se dea drept ce nu e.

Cu greu poţi să schimbi un om prost, să încerci să îl faci să realizeze că este prost.

Cu greu poţi să schimbi un om arogant, să îl faci să vadă şi lumea de sub”superioritatea lui”.

Cu greu poţi să schimbi un om altruist, să îl faci să înţeleagă că uneori, dacă eşti prea bun, eşti luat de prost. Şi că oamenii profită de asta.

Cu greu poţi să schimbi un om imatur, să îl faci să ia viaţa mai în serios şi să nu mai lase să-i scape printre degete totul.

Cu greu poţi să schimbi un om indiferent, să îl faci să-i pese de ce li se întâmplă celor din jur şi celor la care ţine.

Cu greu poţi să schimbi un om încăpăţânat, să îl faci să mai lase de la el, să pună în balans lucrurile pentru care merită cu adevarat să te lupţi cu cineva.

Cu greu poţi să schimbi un om frustrat, să îl faci să îşi vadă propriile calităţi, şi să nu se mai raporteze mereu în funcţie de cei din jur.

Cu greu poţi să schimbi un om neserios, să îl faci să îşi ţină cuvântul dat şi să nu te dezamăgească.

Cu greu poţi să schimbi un om needucat, să îl faci să înţeleagă că educaţia nu îi face rău şi că nu are nimic de pierdut dacă o practică.

Cu greu poti sa schimbi un ipocrit, sa il faci sa iti arate adevarat fata, fara sa fie mereu nevoit sa se”deghizeze” in ceea ce nu este.

Cu greu poţi să schimbi un om care nu vrea sa fie schimbat şi care este pus pe repeat atunci când vine vorba de greşeli. Nici macar, nu trebuie sa incercam sa schimbam pe cineva. Fiecare este ceea ce isi doreste si cum doreste. Dar atunci cand nu te simti bine in pielea ta, cand nu iti convine ceva, cand esti revoltat, frustrat, nu mai da vine pe ceilalti. Uita-te in oglinda si schimba ce nu iti place la tine. Pentru ca totul porneste de la tine. De la ce nu iti (mai)place la propria persoana. Si nu ne convine persoanele din jur, tocmai pentru ca regasim, in unele, ceea ce uram la noi. Ceea ce vrem sa schimbam la noi. Atunci cand alegi sa schimbi ceva la tine, fa-o sa si merite, nu doar de dragul de a schimba ceva.

Cu greu poţi să schimbi  un duşman într-un prieten, dar cât de uşor poţi schimba un prieten într-un duşman, doar pentru ca nu ai reuşit să îţi cunosti şi să îţi citeşti bine”prietenul”.

De toamna.