Ce mici suntem, ca oameni, cand soarta ne da o palma

Cat de mici suntem, ca oameni, atunci cand soarta ne pune in fata posibilitatii pierderii unei persoane dragi din viata noastra, cand pe nepregatite, ne pune in fata unei incercari greu de indurat.

Totul se intampla fara ca cineva sa te anunte, sa te pregateasca. Nu te intreaba nimeni daca ii poti face fata acestei incercari. Pur si simplu, te gasesti pus in fata faptului implinit. Pur si simplu, trebuie sa-ti impui sa fii puternic, sa gasesti putere in ceva sau de la cineva si sa astepti. Sa astepti sa treaca totul, cu bine. Sa treaca toata nelinistea, teama si toate gandurile rele care iti insotesc agonia. Sa iesi victorios din aceasta incercare, si sa poti rasufla usurat cand totul se va termina. Sa iti regasesti linistea si sa privesti in urma, relaxat ca totul s-a incheiat.

Ce mici suntem, ca oameni, cand viata ne loveste. Cand ne plange sufletul si nu stim incotro sa o luam. Cand, pe nesimtite, poti pierde pe cineva drag. Cat de importanta devine atunci viata. De fapt, ce esentiala devine!

Nu mai conteaza absolut nimic in momentele alea.

Nu mai conteaza nici ca nu ai bani, nu mai conteaza nici ca nu ai masina dorita, telefonul ravnit, ca nu poti pleca in vacanta, ca nu ai lucrurile materiale ce ti le doreai pana in momentele alea si care iti par atat de indispensabile.

Nu mai conteaza toate intamplarile care, pana la momentul ala ti s-au parut tragedii. Nu mai conteaza ca iubitul te-a parasit, ca nu ai gasit un iubit, ca ai un loc de munca urat sau ca nu ai deloc.

Suntem atat de mici ca oameni, iar in momentele alea…indispensabila e doar viata.

Suntem atat de mici…si de neputinciosi in momentele alea. Atat de mici, incat prin minte, iti trec toate lucrurile marunte, care ti se pareau pana atunci urate, tragedii, suparari mari.

Te gandesti ca nu au rost toate certurile cu prietenii, oamenii apropiati, toate reprosurile, toate vorbele urate, toate orgoliile, toate geloziile, toate arogantele, toate rautatile, toate nepasarile, toate jignirile. Din pacate, doar cand viata ne incearca.

Totul e atat de mic, atunci cand soarta “iti da posibilitatea” pierderii cuiva drag. Pe nepregatite. Cand viata iti poate darama lumea intr-o clipa. Fara intrebari. Fara asteptari.

Fara sens.