Ruine

Când durerea pune stăpânire asupra ta
Simţi ca şi cum nu mai poţi respira..
Furtuna se abate în inima-ţi prea neagră
Bătaia inimii parcă-i lipsită de vlagă
Şi încerci să-ţi mângâi propriul tremurat
Trist ţi-e sufletul de câte a-ndurat.
Dar degeaba!Uraganu-i la picioare
Şi neajutorat,vezi,că nu mai ai scăpare.
Încerci să scapi,să fugi,să evadezi
Crezând că răul n-o să-l mai vezi
Şi speri să te atârni de-o rază de magie
Că poate răul nu va tine o veşnicie.
Cândva,visele îşi vor deschide aripile
Către tine,
Degeaba,rămăşiţele sufletului vor fi
Nişte ruine.
Amintirea va aparţine trecutului cel viu
Atunci,la grea răscruce,va fi mult prea târziu.

(Ruine- Bibi)