joi, 29 noiembrie 2012
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
marți, 20 noiembrie 2012
Caramizile din jurul sufletului meu.
-De unde te
inspiri?
-Viaţa este
sursa. Viata este inspiraţie.
-Da, viaţa
este sursa.
Acum
depinde a cui viaţă alegem să o trăim, pentru că sunt mulţi oameni care aleg să
trăiască viaţa altora, sau ca a altora, deşi nu este viaţa lor adevărată.
Viaţa nu este
perfectă. Este doar aşa cum trebuie să fie. Este aşa cum ne-o facem. Noi suntem
arhitecţii propriei vieţi.
Viaţa mea
nu e nici pe departe perfecta. Doar că, aşa cum este ea, mi-o asum.
Îmi asum
zilele în care viaţa mi-e, pur şi simplu, lipsită de viaţă. În care, trupul
trăieşte fără suflet. Pentru că sufletul nu mai poate tine ritmul cu viaţa.
Sunt zilele în care, timpul se scurge pe
langă sufletul meu amorţit, independent de mine. Şi eu privesc din exterior, fără
să am puterea să fac ceva.
Îmi asum şi
zilele în care sufletul este plin de fericire, plin de euforie, plin de viaţă.
Când trupul este prea obosit ca să mai facă faţă entuziasmului sufletului. Prea
obosist ca să mai manifeste bucuria sufletului. Sunt zilele în care mă bucur eu
cu mine, fără ca măcar sa arăt vreo urmă a fericirii mele.
Viaţa este
cea care mă inspiră. Cea care îmi dă zilele bune şi zilele mai puţin bune. Este
sursa bucuriei şi tristeţei mele.
Îmi asum şi
zilele în care m-am trezit în viaţa mea, fără ca măcar să fi cerut asta. Într-o
viaţă în care nu mă regăseam. Sau în care nu mă simţeam confortabil. Pe care aş
fi dat-o la schimb cu altă viaţă, fără să stau pe gânduri.
Dar, în
cele din urmă, am început so convieţuiesc cu viaţa mea şi să ne acceptăm
reciproc. Şi am realizat că, până şi zilele acestea, în care nu mă regăseam în
viaţa mea, au fost, de fapt, zile bune. Zile în care am realizat că nimic nu
este întâmplător în viaţa mea. Toate acestea m-au ajutat să devin omul care
sunt. Sau încă mă ajută sa devin omul care ştiu că vreau să ajung. În viaţa
mea.
Îmi asum şi
zilele în care obţin ceea ce vreau, ceea ce îmi propun. Când obţin satisfacţie
de pe urma a ceea ce fac, spun,gândesc şi demonstrez. Acestea sunt zilele în
care sufletul este plin deplin de mulţumire şi în care mi se demonstrează că
ceea ce cred eu că reprezint este adevărat.
Viaţa m-a
dezamăgit, câteodată. Am dezamăgit şi eu în viaţă, câteodată. Viaţa mi-a dat
putere să merg mai departe.
Viaţa mi-a
strâns fiecare cărămidă de tristeţe, supărare, dezamăgire, indiferenţă, agonie,
deziluzie, minciună, bătaie de joc, umilinţă, sfidare, aroganţă şi a clădit
exteriorul trupului meu, făcându-l dur şi puternic, pentru cei care vor încerca
să mă dărâme.
Şi în
interior a strâns fiecare cărămidă de bucurie, dragoste, bunătate, speranţă,
umanitate, credinţă, armonie, prietenie, construind astfel baza sufletului meu.
Cu greu
reuşeşte cineva să treacă de zidul de cărămizi, puse în jurul sufletului
meu. Nu întră oricine, pentru că, odată intrat, nu mai poate ieşi.
Momentul potrivit în viaţă este atunci când tu simţi asta. Nu-ţi planifica momentul potrivit. Cu cât vei face asta mai mult, cu atât vei realiza cât de nepotrivit este.
duminică, 18 noiembrie 2012
Take A Look At Yourself And Then Make A Change
Am început
sa scriu aceste rânduri pornind de la principiul “daca vrei sa schimbi ceva sau
pe cineva, uită-te mai întâi în oglindă”.
Cred că
unii oamenii sunt născuţi să fie exact ce sunt în momentul de faţă.
Cu greu
poţi să schimbi un om egoist, să-l faci să se găndească la alţii înainte de a
se gândi, întotdeauna, la propria persoană.
Cu greu poţi să schimbi un om oportunist, care va încerca mereu să profite de orice şi
de oricine, doar pentru a-şi atinge scopurile.
Cu greu poţi să schimbi un om calic, să îl faci să nu îşi mai doreasca şi mai mult, şi
mai mult cu cât dobândeşte mai mult.
Cu greu
poti sa schimbi un om mincinos, sa il faci sa fie sincer cu tine, sa nu te mai
amageasca si sa nu se dea drept ce nu e.
Cu greu
poţi să schimbi un om prost, să încerci să îl faci să realizeze că este prost.
Cu greu poţi să schimbi un om arogant, să îl faci să vadă şi lumea de sub”superioritatea
lui”.
Cu greu poţi să schimbi un om altruist, să îl faci să înţeleagă că uneori, dacă eşti
prea bun, eşti luat de prost. Şi că oamenii profită de asta.
Cu greu poţi să schimbi un om imatur, să îl faci să ia viaţa mai în serios şi să nu mai
lase să-i scape printre degete totul.
Cu greu poţi să schimbi un om indiferent, să îl faci să-i pese de ce li se întâmplă
celor din jur şi celor la care ţine.
Cu greu poţi să schimbi un om încăpăţânat, să îl faci să mai lase de la el, să pună în
balans lucrurile pentru care merită cu adevarat să te lupţi cu cineva.
Cu greu poţi să schimbi un om frustrat, să îl faci să îşi vadă propriile calităţi, şi
să nu se mai raporteze mereu în funcţie de cei din jur.
Cu greu poţi să schimbi un om neserios, să îl faci să îşi ţină cuvântul dat şi să nu te
dezamăgească.
Cu greu poţi să schimbi un om needucat, să îl faci să înţeleagă că educaţia nu îi face
rău şi că nu are nimic de pierdut dacă o practică.
Cu greu
poti sa schimbi un ipocrit, sa il faci sa iti arate adevarat fata, fara sa fie
mereu nevoit sa se”deghizeze” in ceea ce nu este.
Cu greu poţi să schimbi un om care nu vrea sa fie schimbat şi care este pus pe repeat atunci când vine vorba de greşeli. Nici macar, nu trebuie sa
incercam sa schimbam pe cineva. Fiecare este ceea ce isi doreste si cum
doreste. Dar atunci cand nu te simti bine in pielea ta, cand nu iti convine
ceva, cand esti revoltat, frustrat, nu mai da vine pe ceilalti. Uita-te in
oglinda si schimba ce nu iti place la tine. Pentru ca totul porneste de la
tine. De la ce nu iti (mai)place la propria persoana. Si nu ne convine
persoanele din jur, tocmai pentru ca regasim, in unele, ceea ce uram la noi.
Ceea ce vrem sa schimbam la noi. Atunci cand alegi sa schimbi ceva la tine,
fa-o sa si merite, nu doar de dragul de a schimba ceva.
Cu greu poţi să schimbi un duşman într-un prieten, dar cât de uşor poţi schimba un
prieten într-un duşman, doar pentru ca nu ai reuşit să îţi cunosti şi să îţi citeşti bine”prietenul”.
joi, 1 noiembrie 2012
miercuri, 31 octombrie 2012
De citit
Daca vreti sa cititi despre lucruri scrise din inima, inspirate si filtrate prin sensibilitatea unui om special, atunci vizitati site-ul http://viatata.net.
Mai jos, va las sa cititi una dintre postarile mele preferate de pe acest site.
"- Hei..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Știu..m-ai cam dat uitării de ceva timp.
- Te simt străin față de mine.
- Și eu la fel simt..simt că nu mai sunt legat de tine. Ne-am despărțit.. sufletul de corp.
- De ce simțim asta?
- Pentru că nu mi-ai mai dat atenție în ultimul timp. Pentru că te-ai îndepărtat de mine.
- Am fost cam supărat…
- Nu mai mult ca mine să știi.
- Te cred..Pot să te întreb ceva?
- Spune.
- Știu că nu am mai vorbit de mult, că nu am avut prea multă grijă de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc câteva bucățele din tine?
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se întâmplă de multe ori în viață să mă atașez de persoanele care trec prin drumul tău. Și le dăruiesc fiecăruia o bucățică din mine. Îmi pare rău că ei nu își dau seama de asta și mai ales, nu realizează că atunci când pleacă iau și bucățica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucățele din mine.
- Credeam că nu mai faci asta, credeam că ai renunțat să mai crezi în oameni.
- Și eu.. am crezut că am puterea să fac asta. Dar mereu repet greșeala.
- Văd bucățele lipsă, dar văd și bucățele lipite. De ce?
- Păi astea sunt încercările oamenilor de a reveni. Mă atașez de ei, pleacă, revin, și încearcă să lipească bucățica lor înapoi la locul ei. Dar ei nu văd că oricât ar încerca să facă să fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu rămân.
- Oamenii sunt așa cum te așteptai să fie? Merită iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Păcat că îmi trebuie mult timp să îmi dau seama care merită și care nu.
- Ai iubit vreodată cu adevărat?
- Da. Vezi cea mai mare bucată care lipsește? E ceea ce a rămas în urma iubirii. Și amintirile, care ți le-am dat ție.
- Înțeleg.. Nu am mai căutat de ceva vreme în sertarul cu amintiri. Așa cum te-am dat uitării pe tine, așa am făcut și cu ele. Mi-e bine așa deocamdată. Încă ceva..
- Te ascult.
- Mai ai putere să iubești? Să mai ai încredere în oameni? Pentru că eu nu mai am.. și sincer.. am început să urăsc oamenii.
- Timpul îți va răspunde la întrebare, el îți va arăta dacă am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greșește, cel mai important e să înveți din greșeli. Dacă eu cu toate lipsurile mele încă respir și îți dau ție putere să mergi mai departe, și tu poți. Am nevoie ca tu să zâmbești pentru mine.
- Ești fericit?
- Aș putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri să fiu fericit. Tot ce știu e că..mi-e dor de acel sentiment…"
Mai jos, va las sa cititi una dintre postarile mele preferate de pe acest site.
Interviu cu sufletul meu
"- Hei..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Știu..m-ai cam dat uitării de ceva timp.
- Te simt străin față de mine.
- Și eu la fel simt..simt că nu mai sunt legat de tine. Ne-am despărțit.. sufletul de corp.
- De ce simțim asta?
- Pentru că nu mi-ai mai dat atenție în ultimul timp. Pentru că te-ai îndepărtat de mine.
- Am fost cam supărat…
- Nu mai mult ca mine să știi.
- Te cred..Pot să te întreb ceva?
- Spune.
- Știu că nu am mai vorbit de mult, că nu am avut prea multă grijă de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc câteva bucățele din tine?
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se întâmplă de multe ori în viață să mă atașez de persoanele care trec prin drumul tău. Și le dăruiesc fiecăruia o bucățică din mine. Îmi pare rău că ei nu își dau seama de asta și mai ales, nu realizează că atunci când pleacă iau și bucățica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucățele din mine.
- Credeam că nu mai faci asta, credeam că ai renunțat să mai crezi în oameni.
- Și eu.. am crezut că am puterea să fac asta. Dar mereu repet greșeala.
- Văd bucățele lipsă, dar văd și bucățele lipite. De ce?
- Păi astea sunt încercările oamenilor de a reveni. Mă atașez de ei, pleacă, revin, și încearcă să lipească bucățica lor înapoi la locul ei. Dar ei nu văd că oricât ar încerca să facă să fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu rămân.
- Oamenii sunt așa cum te așteptai să fie? Merită iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Păcat că îmi trebuie mult timp să îmi dau seama care merită și care nu.
- Ai iubit vreodată cu adevărat?
- Da. Vezi cea mai mare bucată care lipsește? E ceea ce a rămas în urma iubirii. Și amintirile, care ți le-am dat ție.
- Înțeleg.. Nu am mai căutat de ceva vreme în sertarul cu amintiri. Așa cum te-am dat uitării pe tine, așa am făcut și cu ele. Mi-e bine așa deocamdată. Încă ceva..
- Te ascult.
- Mai ai putere să iubești? Să mai ai încredere în oameni? Pentru că eu nu mai am.. și sincer.. am început să urăsc oamenii.
- Timpul îți va răspunde la întrebare, el îți va arăta dacă am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greșește, cel mai important e să înveți din greșeli. Dacă eu cu toate lipsurile mele încă respir și îți dau ție putere să mergi mai departe, și tu poți. Am nevoie ca tu să zâmbești pentru mine.
- Ești fericit?
- Aș putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri să fiu fericit. Tot ce știu e că..mi-e dor de acel sentiment…"
luni, 29 octombrie 2012
Sa te intorci in trecut, inainte de secunda in care...
Ieri s-a dat
ceasul în urmă cu o oră…ni se dă şansa într-un an, să putem să
ne “întoarcem”, nu la propriu, ci doar temporal, în urmă cu o oră.
De câte ori
nu mi-am dorit să mă pot întoarce într-un anumit timp din trecut, atât de uşor,
doar dând timpul înapoi…
Ce uşor ar fi
dacă aş putea să mă întorc în trecut, înainte de
a spune cuiva
drag vorbe urâte, dureroase, de a face pe cineva să sufere, de a fi egoistă, de
a face ceva împotriva voinţei mele, de a lăsa dragostea să-mi scape printre
degete, de a mă certa inutil cu oamenii pe care îi iubesc, de a lua nişte decizii
ce m-au făcut să sufăr sau cu care am rănit pe cei din jur, de a rupe legătura
cu prietenii mei, de a judeca pe cineva înainte de a-i da şansa unei
explicaţii.
Să mă întorc
în trecut fix inainte de secunda în care am pierdut pe cineva drag, după care
să ajung să regret prea mult timp. Chiar înainte de a plânge şi a suferi după
cineva ce nu merita.
Să mă întorc
înainte de clipa în care am pierdut pe cineva pentru totdeauna, pentru a mai avea şansa să-mi iau rămas bun.
Chiar înainte
de momentul în care, am hotărât, să-mi acord toată încrederea unor persoane, care mi-au demonstrat că nu merită şi care m-au dezamăgit.
Chiar inainte
de a face lucruri pentru prieteni, care nu au stiut sa aprecieze.
Chiar înainte
de face, la rândul meu, alte persoane să plângă.
Chiar înainte
de momentele în care am hotărât, să-mi petrec timpul cu persoane, cu care doar mi l-am irosit , ignorând adevăratele persoane cărora ar fi trebuit sa le
acord toata atenţia mea.
Chiar înainte
de clipa, când credeam că ceea ce fac este bine, dar de fapt era rău.
Chiar înainte
de clipa, când am crezut câ ştiu să-mi apreciez prietenii, dar de fapt, îi
indepărtam de mine.
Chiar înainte
de momentul în care credeam că soarta are ceva cu mine, dar de fapt, îmi dădea
o lecţie de viaţă importantă.
Chiar inainte
de clipa în care am gândit că nu am nimic în viaţă, fără să- mi dau seama că alţii
au mult mai puţin decât am eu.
Chiar înainte
de clipa în care am căzut la pământ, crezând că nu voi reuşi să mă mai ridic.
Chiar şi
înainte de clipa în care am realizat ce viaţa minunată am, şi de care trebuie să mă bucur înzecit, fără să-mi mai bat joc de existenţa mea.
Chiar înainte
să văd totul în alb sau negru, fără să văd culoarea de dincolo de acestea.
sâmbătă, 20 octombrie 2012
Cei din jur
1.
ajung
să se “atingă” mai mult cu telefoanele lor inteligente, decât cu oamenii din
jur.
2.
care
se schimbă în funcţie de locurile ce le frecventează sau în funcţie de oamenii
pe care îi întâlnesc.
3.
au
mai mult de o faţă.
4.
nu
învaţă nimic din ceea ce le se întâmplă în viaţa asta.
5.
îşi
bat joc de viaţă, ghidându-se prea uşor după aspecte prea puţin importante.
6.
pretind
a fi ceea ce nu sunt.
7.
sunt”
prietenii cu toata lumea”, dar, de fapt, nu au niciun prieten.
8.
se
dau drept prietenii mei, când nici măcar nu mă( mai) cunosc.
9.
se
plâng foarte mult de ceea ce li se întâmplă, dar care nu fac nimic pentru a le
fi mai bine.
10. nu sunt oameni.
De aceea mă
ţin cât mai departe de oameni lipsiţi de valoare, de oameni mici, mediocri, de
oameni fără de care, viaţa mea poate continua mult mai bine.
Îi ţin
alături doar pe cei de la care am ce învăţa, pe cei pe care îi apreciez, pe cei
care îmi fac existenţa mai frumoasă şi mai ales…pe cei care, la rândul lor, mă
vor aproape.
marți, 16 octombrie 2012
“Skyfall”, doar locul 2 in top UK
Tema
muzicală a ultimului film “James Bond” pare să fie urmarită de ghinionul
celorlalte cântece alese pentru seria filmelor cu Bond.
“Skyfall”,
melodia aleasă pentru acest ultim film, cântată de celebra cântăreaţă britanică,
Adele, nu reuşeşte să se impună pe primul loc în topul UK de saptămâna aceasta,
ajungând doar pe locul secund.
Primul
loc i-a fost”furat” artistei de către grupul de Dj de la Swedish House Mafia,
care şi-au lansat cu puţin timp în urmă, noul lor single” Dont You Worry
Child”.
Faptul
că nu a reuşit să ajungă numarul 1 poate fi uşor dezamăgitor, doar din prisma
faptului că ne-am obişnuit, în ultimii ani, ca Adele să doboare aproape orice
record şi să fie mereu cea mai bună.
Dar, în cele din urmă, nu poate fi considerat un eşec personal al artistei, ci
mai mult un eşec pentru că nu a reuşit să devină primul cântec marca James
Bond, care să domine topurile britanice.
Totuşi
, se asteaptă o nouă ţintire către top odată cu lansarea oficială în
cinematografe a filmului, ce-l are ca personaj principal pe Daniel Craig.
Acesta va avea premiera pe 23 octombrie, în Londra, urmând ca pe 26 să fie
lansat peste tot în lume.
Deşi
câştigătoarea a 8 premii Grammy nu a reuşit să ocupe locul întâi în topul muzical
britanic, acest lucru nu înseamnă că piesa nu se bucură de un real success în rândul
fanilor.
În
ciuda faptului că a lipsit mult timp din peisajul muzical, Adele a demonstrat încă
o dată că este foarte iubită şi că o revenire a sa era de mult aşteptată.
Într-o
saptamana de la lansare, piesa a strâns pe canalul oficial al artistei aproape 33
milioane de vizualizări, peste 215.517 mii de like-uri şi aproape 52.000 mii de
comentarii.
Obama, pus sub presiune
Preşedintele
Barack Obama se află sub o grea presiune în revanşa dezbaterii cu Mitt
Romney, de marţi, pentru o mai bună performanţă şi pentru a- şi contura
diferenţele politice cu competitorul său republican.Obama va încerca să- şi îndrepte “performanţa” criticată şi greoaie din timpul primei dezbateri, transmisă naţional dintr-o primărie, dispută în care li s-a dat ocazia votanţilor indecişi din public să pună întrebări candidaţilor.
Cu doar trei săptămâni rămase din cursa aprigă pentru Casa Albă, preşedintele democratic nu-şi mai poate permite să nu se folosească de această nouă şansă pentru re-alegerea sa şi să scadă din ascensiunea lui Romney.
Obama a fost criticat pentru eşecul cu Mitt Romney în ceea ce priveşte politicile sale pe taxe, asistenţa medicală şi locurile de muncă.
“ Aproape toată presiunea va fi pe Obama de data aceasta, având în vedere cât de sărăcăcioasă a fost performanţa sa din prima dezbatere şi cum a părut că l-a ajutat pe Romney şi a schimbat cursa”, a spus Andrew Taylor, om de ştiinţă politic de la Universitatea de stat din Carolina de Nord.Totodată, acesta a mai declarat:
„Obama trebuie să menţină echilibrul navei şi să insufle, din nou, încrederea în democraţi.”
Un sondaj de opinie realizat de Reuters arată că Obama conduce doar cu două puncte peste Romney, cu un procent de 47% la 45%. Acest lucru ne demonstreză că procentele sunt strâns legate şi că până la alegerile din 6 noiembrie lucrurile se pot schimba.
Ambele tabere s-au concentrat pe noi puncte de atac pentru dezbaterea de marţi.
Romney s-a axat pe ofensiva asupra manierei administraţiei securităţii diplomatice din Libia, înainte de atacurile în care au fost ucişi ambasadorul Statelor Unite şi alţi trei americani.
Democraţii, pe de altă parte, încearcă să facă mai multe incursiuni cu voturile femeilor, pentru a ajunge la Romney şi colegul său, Paul Ryan, care se opun drepturilor de avort.
Prima dezbatere dintre aspiranţii la preşedenţia celui mai important stat din lume a fost urmărit de peste 67 milioane de Americani.
Sursa: Reuters.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
joi, 29 noiembrie 2012
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
marți, 20 noiembrie 2012
Caramizile din jurul sufletului meu.
-De unde te
inspiri?
-Viaţa este
sursa. Viata este inspiraţie.
-Da, viaţa
este sursa.
Acum
depinde a cui viaţă alegem să o trăim, pentru că sunt mulţi oameni care aleg să
trăiască viaţa altora, sau ca a altora, deşi nu este viaţa lor adevărată.
Viaţa nu este
perfectă. Este doar aşa cum trebuie să fie. Este aşa cum ne-o facem. Noi suntem
arhitecţii propriei vieţi.
Viaţa mea
nu e nici pe departe perfecta. Doar că, aşa cum este ea, mi-o asum.
Îmi asum
zilele în care viaţa mi-e, pur şi simplu, lipsită de viaţă. În care, trupul
trăieşte fără suflet. Pentru că sufletul nu mai poate tine ritmul cu viaţa.
Sunt zilele în care, timpul se scurge pe
langă sufletul meu amorţit, independent de mine. Şi eu privesc din exterior, fără
să am puterea să fac ceva.
Îmi asum şi
zilele în care sufletul este plin de fericire, plin de euforie, plin de viaţă.
Când trupul este prea obosit ca să mai facă faţă entuziasmului sufletului. Prea
obosist ca să mai manifeste bucuria sufletului. Sunt zilele în care mă bucur eu
cu mine, fără ca măcar sa arăt vreo urmă a fericirii mele.
Viaţa este
cea care mă inspiră. Cea care îmi dă zilele bune şi zilele mai puţin bune. Este
sursa bucuriei şi tristeţei mele.
Îmi asum şi
zilele în care m-am trezit în viaţa mea, fără ca măcar să fi cerut asta. Într-o
viaţă în care nu mă regăseam. Sau în care nu mă simţeam confortabil. Pe care aş
fi dat-o la schimb cu altă viaţă, fără să stau pe gânduri.
Dar, în
cele din urmă, am început so convieţuiesc cu viaţa mea şi să ne acceptăm
reciproc. Şi am realizat că, până şi zilele acestea, în care nu mă regăseam în
viaţa mea, au fost, de fapt, zile bune. Zile în care am realizat că nimic nu
este întâmplător în viaţa mea. Toate acestea m-au ajutat să devin omul care
sunt. Sau încă mă ajută sa devin omul care ştiu că vreau să ajung. În viaţa
mea.
Îmi asum şi
zilele în care obţin ceea ce vreau, ceea ce îmi propun. Când obţin satisfacţie
de pe urma a ceea ce fac, spun,gândesc şi demonstrez. Acestea sunt zilele în
care sufletul este plin deplin de mulţumire şi în care mi se demonstrează că
ceea ce cred eu că reprezint este adevărat.
Viaţa m-a
dezamăgit, câteodată. Am dezamăgit şi eu în viaţă, câteodată. Viaţa mi-a dat
putere să merg mai departe.
Viaţa mi-a
strâns fiecare cărămidă de tristeţe, supărare, dezamăgire, indiferenţă, agonie,
deziluzie, minciună, bătaie de joc, umilinţă, sfidare, aroganţă şi a clădit
exteriorul trupului meu, făcându-l dur şi puternic, pentru cei care vor încerca
să mă dărâme.
Şi în
interior a strâns fiecare cărămidă de bucurie, dragoste, bunătate, speranţă,
umanitate, credinţă, armonie, prietenie, construind astfel baza sufletului meu.
Cu greu
reuşeşte cineva să treacă de zidul de cărămizi, puse în jurul sufletului
meu. Nu întră oricine, pentru că, odată intrat, nu mai poate ieşi.
Momentul potrivit în viaţă este atunci când tu simţi asta. Nu-ţi planifica momentul potrivit. Cu cât vei face asta mai mult, cu atât vei realiza cât de nepotrivit este.
duminică, 18 noiembrie 2012
Take A Look At Yourself And Then Make A Change
Am început
sa scriu aceste rânduri pornind de la principiul “daca vrei sa schimbi ceva sau
pe cineva, uită-te mai întâi în oglindă”.
Cred că
unii oamenii sunt născuţi să fie exact ce sunt în momentul de faţă.
Cu greu
poţi să schimbi un om egoist, să-l faci să se găndească la alţii înainte de a
se gândi, întotdeauna, la propria persoană.
Cu greu poţi să schimbi un om oportunist, care va încerca mereu să profite de orice şi
de oricine, doar pentru a-şi atinge scopurile.
Cu greu poţi să schimbi un om calic, să îl faci să nu îşi mai doreasca şi mai mult, şi
mai mult cu cât dobândeşte mai mult.
Cu greu
poti sa schimbi un om mincinos, sa il faci sa fie sincer cu tine, sa nu te mai
amageasca si sa nu se dea drept ce nu e.
Cu greu
poţi să schimbi un om prost, să încerci să îl faci să realizeze că este prost.
Cu greu poţi să schimbi un om arogant, să îl faci să vadă şi lumea de sub”superioritatea
lui”.
Cu greu poţi să schimbi un om altruist, să îl faci să înţeleagă că uneori, dacă eşti
prea bun, eşti luat de prost. Şi că oamenii profită de asta.
Cu greu poţi să schimbi un om imatur, să îl faci să ia viaţa mai în serios şi să nu mai
lase să-i scape printre degete totul.
Cu greu poţi să schimbi un om indiferent, să îl faci să-i pese de ce li se întâmplă
celor din jur şi celor la care ţine.
Cu greu poţi să schimbi un om încăpăţânat, să îl faci să mai lase de la el, să pună în
balans lucrurile pentru care merită cu adevarat să te lupţi cu cineva.
Cu greu poţi să schimbi un om frustrat, să îl faci să îşi vadă propriile calităţi, şi
să nu se mai raporteze mereu în funcţie de cei din jur.
Cu greu poţi să schimbi un om neserios, să îl faci să îşi ţină cuvântul dat şi să nu te
dezamăgească.
Cu greu poţi să schimbi un om needucat, să îl faci să înţeleagă că educaţia nu îi face
rău şi că nu are nimic de pierdut dacă o practică.
Cu greu
poti sa schimbi un ipocrit, sa il faci sa iti arate adevarat fata, fara sa fie
mereu nevoit sa se”deghizeze” in ceea ce nu este.
Cu greu poţi să schimbi un om care nu vrea sa fie schimbat şi care este pus pe repeat atunci când vine vorba de greşeli. Nici macar, nu trebuie sa
incercam sa schimbam pe cineva. Fiecare este ceea ce isi doreste si cum
doreste. Dar atunci cand nu te simti bine in pielea ta, cand nu iti convine
ceva, cand esti revoltat, frustrat, nu mai da vine pe ceilalti. Uita-te in
oglinda si schimba ce nu iti place la tine. Pentru ca totul porneste de la
tine. De la ce nu iti (mai)place la propria persoana. Si nu ne convine
persoanele din jur, tocmai pentru ca regasim, in unele, ceea ce uram la noi.
Ceea ce vrem sa schimbam la noi. Atunci cand alegi sa schimbi ceva la tine,
fa-o sa si merite, nu doar de dragul de a schimba ceva.
Cu greu poţi să schimbi un duşman într-un prieten, dar cât de uşor poţi schimba un
prieten într-un duşman, doar pentru ca nu ai reuşit să îţi cunosti şi să îţi citeşti bine”prietenul”.
joi, 1 noiembrie 2012
miercuri, 31 octombrie 2012
De citit
Daca vreti sa cititi despre lucruri scrise din inima, inspirate si filtrate prin sensibilitatea unui om special, atunci vizitati site-ul http://viatata.net.
Mai jos, va las sa cititi una dintre postarile mele preferate de pe acest site.
"- Hei..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Știu..m-ai cam dat uitării de ceva timp.
- Te simt străin față de mine.
- Și eu la fel simt..simt că nu mai sunt legat de tine. Ne-am despărțit.. sufletul de corp.
- De ce simțim asta?
- Pentru că nu mi-ai mai dat atenție în ultimul timp. Pentru că te-ai îndepărtat de mine.
- Am fost cam supărat…
- Nu mai mult ca mine să știi.
- Te cred..Pot să te întreb ceva?
- Spune.
- Știu că nu am mai vorbit de mult, că nu am avut prea multă grijă de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc câteva bucățele din tine?
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se întâmplă de multe ori în viață să mă atașez de persoanele care trec prin drumul tău. Și le dăruiesc fiecăruia o bucățică din mine. Îmi pare rău că ei nu își dau seama de asta și mai ales, nu realizează că atunci când pleacă iau și bucățica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucățele din mine.
- Credeam că nu mai faci asta, credeam că ai renunțat să mai crezi în oameni.
- Și eu.. am crezut că am puterea să fac asta. Dar mereu repet greșeala.
- Văd bucățele lipsă, dar văd și bucățele lipite. De ce?
- Păi astea sunt încercările oamenilor de a reveni. Mă atașez de ei, pleacă, revin, și încearcă să lipească bucățica lor înapoi la locul ei. Dar ei nu văd că oricât ar încerca să facă să fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu rămân.
- Oamenii sunt așa cum te așteptai să fie? Merită iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Păcat că îmi trebuie mult timp să îmi dau seama care merită și care nu.
- Ai iubit vreodată cu adevărat?
- Da. Vezi cea mai mare bucată care lipsește? E ceea ce a rămas în urma iubirii. Și amintirile, care ți le-am dat ție.
- Înțeleg.. Nu am mai căutat de ceva vreme în sertarul cu amintiri. Așa cum te-am dat uitării pe tine, așa am făcut și cu ele. Mi-e bine așa deocamdată. Încă ceva..
- Te ascult.
- Mai ai putere să iubești? Să mai ai încredere în oameni? Pentru că eu nu mai am.. și sincer.. am început să urăsc oamenii.
- Timpul îți va răspunde la întrebare, el îți va arăta dacă am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greșește, cel mai important e să înveți din greșeli. Dacă eu cu toate lipsurile mele încă respir și îți dau ție putere să mergi mai departe, și tu poți. Am nevoie ca tu să zâmbești pentru mine.
- Ești fericit?
- Aș putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri să fiu fericit. Tot ce știu e că..mi-e dor de acel sentiment…"
Mai jos, va las sa cititi una dintre postarile mele preferate de pe acest site.
Interviu cu sufletul meu
"- Hei..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Știu..m-ai cam dat uitării de ceva timp.
- Te simt străin față de mine.
- Și eu la fel simt..simt că nu mai sunt legat de tine. Ne-am despărțit.. sufletul de corp.
- De ce simțim asta?
- Pentru că nu mi-ai mai dat atenție în ultimul timp. Pentru că te-ai îndepărtat de mine.
- Am fost cam supărat…
- Nu mai mult ca mine să știi.
- Te cred..Pot să te întreb ceva?
- Spune.
- Știu că nu am mai vorbit de mult, că nu am avut prea multă grijă de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc câteva bucățele din tine?
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se întâmplă de multe ori în viață să mă atașez de persoanele care trec prin drumul tău. Și le dăruiesc fiecăruia o bucățică din mine. Îmi pare rău că ei nu își dau seama de asta și mai ales, nu realizează că atunci când pleacă iau și bucățica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucățele din mine.
- Credeam că nu mai faci asta, credeam că ai renunțat să mai crezi în oameni.
- Și eu.. am crezut că am puterea să fac asta. Dar mereu repet greșeala.
- Văd bucățele lipsă, dar văd și bucățele lipite. De ce?
- Păi astea sunt încercările oamenilor de a reveni. Mă atașez de ei, pleacă, revin, și încearcă să lipească bucățica lor înapoi la locul ei. Dar ei nu văd că oricât ar încerca să facă să fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu rămân.
- Oamenii sunt așa cum te așteptai să fie? Merită iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Păcat că îmi trebuie mult timp să îmi dau seama care merită și care nu.
- Ai iubit vreodată cu adevărat?
- Da. Vezi cea mai mare bucată care lipsește? E ceea ce a rămas în urma iubirii. Și amintirile, care ți le-am dat ție.
- Înțeleg.. Nu am mai căutat de ceva vreme în sertarul cu amintiri. Așa cum te-am dat uitării pe tine, așa am făcut și cu ele. Mi-e bine așa deocamdată. Încă ceva..
- Te ascult.
- Mai ai putere să iubești? Să mai ai încredere în oameni? Pentru că eu nu mai am.. și sincer.. am început să urăsc oamenii.
- Timpul îți va răspunde la întrebare, el îți va arăta dacă am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greșește, cel mai important e să înveți din greșeli. Dacă eu cu toate lipsurile mele încă respir și îți dau ție putere să mergi mai departe, și tu poți. Am nevoie ca tu să zâmbești pentru mine.
- Ești fericit?
- Aș putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri să fiu fericit. Tot ce știu e că..mi-e dor de acel sentiment…"
luni, 29 octombrie 2012
Sa te intorci in trecut, inainte de secunda in care...
Ieri s-a dat
ceasul în urmă cu o oră…ni se dă şansa într-un an, să putem să
ne “întoarcem”, nu la propriu, ci doar temporal, în urmă cu o oră.
De câte ori
nu mi-am dorit să mă pot întoarce într-un anumit timp din trecut, atât de uşor,
doar dând timpul înapoi…
Ce uşor ar fi
dacă aş putea să mă întorc în trecut, înainte de
a spune cuiva
drag vorbe urâte, dureroase, de a face pe cineva să sufere, de a fi egoistă, de
a face ceva împotriva voinţei mele, de a lăsa dragostea să-mi scape printre
degete, de a mă certa inutil cu oamenii pe care îi iubesc, de a lua nişte decizii
ce m-au făcut să sufăr sau cu care am rănit pe cei din jur, de a rupe legătura
cu prietenii mei, de a judeca pe cineva înainte de a-i da şansa unei
explicaţii.
Să mă întorc
în trecut fix inainte de secunda în care am pierdut pe cineva drag, după care
să ajung să regret prea mult timp. Chiar înainte de a plânge şi a suferi după
cineva ce nu merita.
Să mă întorc
înainte de clipa în care am pierdut pe cineva pentru totdeauna, pentru a mai avea şansa să-mi iau rămas bun.
Chiar înainte
de momentul în care, am hotărât, să-mi acord toată încrederea unor persoane, care mi-au demonstrat că nu merită şi care m-au dezamăgit.
Chiar inainte
de a face lucruri pentru prieteni, care nu au stiut sa aprecieze.
Chiar înainte
de face, la rândul meu, alte persoane să plângă.
Chiar înainte
de momentele în care am hotărât, să-mi petrec timpul cu persoane, cu care doar mi l-am irosit , ignorând adevăratele persoane cărora ar fi trebuit sa le
acord toata atenţia mea.
Chiar înainte
de clipa, când credeam că ceea ce fac este bine, dar de fapt era rău.
Chiar înainte
de clipa, când am crezut câ ştiu să-mi apreciez prietenii, dar de fapt, îi
indepărtam de mine.
Chiar înainte
de momentul în care credeam că soarta are ceva cu mine, dar de fapt, îmi dădea
o lecţie de viaţă importantă.
Chiar inainte
de clipa în care am gândit că nu am nimic în viaţă, fără să- mi dau seama că alţii
au mult mai puţin decât am eu.
Chiar înainte
de clipa în care am căzut la pământ, crezând că nu voi reuşi să mă mai ridic.
Chiar şi
înainte de clipa în care am realizat ce viaţa minunată am, şi de care trebuie să mă bucur înzecit, fără să-mi mai bat joc de existenţa mea.
Chiar înainte
să văd totul în alb sau negru, fără să văd culoarea de dincolo de acestea.
sâmbătă, 20 octombrie 2012
Cei din jur
1.
ajung
să se “atingă” mai mult cu telefoanele lor inteligente, decât cu oamenii din
jur.
2.
care
se schimbă în funcţie de locurile ce le frecventează sau în funcţie de oamenii
pe care îi întâlnesc.
3.
au
mai mult de o faţă.
4.
nu
învaţă nimic din ceea ce le se întâmplă în viaţa asta.
5.
îşi
bat joc de viaţă, ghidându-se prea uşor după aspecte prea puţin importante.
6.
pretind
a fi ceea ce nu sunt.
7.
sunt”
prietenii cu toata lumea”, dar, de fapt, nu au niciun prieten.
8.
se
dau drept prietenii mei, când nici măcar nu mă( mai) cunosc.
9.
se
plâng foarte mult de ceea ce li se întâmplă, dar care nu fac nimic pentru a le
fi mai bine.
10. nu sunt oameni.
De aceea mă
ţin cât mai departe de oameni lipsiţi de valoare, de oameni mici, mediocri, de
oameni fără de care, viaţa mea poate continua mult mai bine.
Îi ţin
alături doar pe cei de la care am ce învăţa, pe cei pe care îi apreciez, pe cei
care îmi fac existenţa mai frumoasă şi mai ales…pe cei care, la rândul lor, mă
vor aproape.
marți, 16 octombrie 2012
“Skyfall”, doar locul 2 in top UK
Tema
muzicală a ultimului film “James Bond” pare să fie urmarită de ghinionul
celorlalte cântece alese pentru seria filmelor cu Bond.
“Skyfall”,
melodia aleasă pentru acest ultim film, cântată de celebra cântăreaţă britanică,
Adele, nu reuşeşte să se impună pe primul loc în topul UK de saptămâna aceasta,
ajungând doar pe locul secund.
Primul
loc i-a fost”furat” artistei de către grupul de Dj de la Swedish House Mafia,
care şi-au lansat cu puţin timp în urmă, noul lor single” Dont You Worry
Child”.
Faptul
că nu a reuşit să ajungă numarul 1 poate fi uşor dezamăgitor, doar din prisma
faptului că ne-am obişnuit, în ultimii ani, ca Adele să doboare aproape orice
record şi să fie mereu cea mai bună.
Dar, în cele din urmă, nu poate fi considerat un eşec personal al artistei, ci
mai mult un eşec pentru că nu a reuşit să devină primul cântec marca James
Bond, care să domine topurile britanice.
Totuşi
, se asteaptă o nouă ţintire către top odată cu lansarea oficială în
cinematografe a filmului, ce-l are ca personaj principal pe Daniel Craig.
Acesta va avea premiera pe 23 octombrie, în Londra, urmând ca pe 26 să fie
lansat peste tot în lume.
Deşi
câştigătoarea a 8 premii Grammy nu a reuşit să ocupe locul întâi în topul muzical
britanic, acest lucru nu înseamnă că piesa nu se bucură de un real success în rândul
fanilor.
În
ciuda faptului că a lipsit mult timp din peisajul muzical, Adele a demonstrat încă
o dată că este foarte iubită şi că o revenire a sa era de mult aşteptată.
Într-o
saptamana de la lansare, piesa a strâns pe canalul oficial al artistei aproape 33
milioane de vizualizări, peste 215.517 mii de like-uri şi aproape 52.000 mii de
comentarii.
Obama, pus sub presiune
Preşedintele
Barack Obama se află sub o grea presiune în revanşa dezbaterii cu Mitt
Romney, de marţi, pentru o mai bună performanţă şi pentru a- şi contura
diferenţele politice cu competitorul său republican.Obama va încerca să- şi îndrepte “performanţa” criticată şi greoaie din timpul primei dezbateri, transmisă naţional dintr-o primărie, dispută în care li s-a dat ocazia votanţilor indecişi din public să pună întrebări candidaţilor.
Cu doar trei săptămâni rămase din cursa aprigă pentru Casa Albă, preşedintele democratic nu-şi mai poate permite să nu se folosească de această nouă şansă pentru re-alegerea sa şi să scadă din ascensiunea lui Romney.
Obama a fost criticat pentru eşecul cu Mitt Romney în ceea ce priveşte politicile sale pe taxe, asistenţa medicală şi locurile de muncă.
“ Aproape toată presiunea va fi pe Obama de data aceasta, având în vedere cât de sărăcăcioasă a fost performanţa sa din prima dezbatere şi cum a părut că l-a ajutat pe Romney şi a schimbat cursa”, a spus Andrew Taylor, om de ştiinţă politic de la Universitatea de stat din Carolina de Nord.Totodată, acesta a mai declarat:
„Obama trebuie să menţină echilibrul navei şi să insufle, din nou, încrederea în democraţi.”
Un sondaj de opinie realizat de Reuters arată că Obama conduce doar cu două puncte peste Romney, cu un procent de 47% la 45%. Acest lucru ne demonstreză că procentele sunt strâns legate şi că până la alegerile din 6 noiembrie lucrurile se pot schimba.
Ambele tabere s-au concentrat pe noi puncte de atac pentru dezbaterea de marţi.
Romney s-a axat pe ofensiva asupra manierei administraţiei securităţii diplomatice din Libia, înainte de atacurile în care au fost ucişi ambasadorul Statelor Unite şi alţi trei americani.
Democraţii, pe de altă parte, încearcă să facă mai multe incursiuni cu voturile femeilor, pentru a ajunge la Romney şi colegul său, Paul Ryan, care se opun drepturilor de avort.
Prima dezbatere dintre aspiranţii la preşedenţia celui mai important stat din lume a fost urmărit de peste 67 milioane de Americani.
Sursa: Reuters.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





























.jpg)