Sa te intorci in trecut, inainte de secunda in care...

Ieri s-a dat ceasul în urmă cu o oră…ni se dă şansa într-un  an, să putem să ne “întoarcem”, nu la propriu, ci doar temporal, în urmă cu o oră.

De câte ori nu mi-am dorit să mă pot întoarce într-un anumit timp din trecut, atât de uşor, doar dând timpul înapoi…

Ce uşor ar fi dacă aş putea să mă întorc în trecut, înainte de

a spune cuiva drag vorbe urâte, dureroase, de a face pe cineva să sufere, de a fi egoistă, de a face ceva împotriva voinţei mele, de a lăsa dragostea să-mi scape printre degete, de a mă certa inutil cu oamenii pe care îi iubesc, de a lua nişte decizii ce m-au făcut să sufăr sau cu care am rănit pe cei din jur, de a rupe legătura cu prietenii mei, de a judeca pe cineva înainte de a-i da şansa unei explicaţii.

Să mă întorc în trecut fix inainte de secunda în care am pierdut pe cineva drag, după care să ajung să regret prea mult timp. Chiar înainte de a plânge şi a suferi după cineva ce nu merita.

Să mă întorc înainte de clipa în care am pierdut pe cineva pentru totdeauna, pentru a mai avea şansa să-mi iau rămas bun.

Chiar înainte de momentul în care, am hotărât, să-mi acord toată încrederea unor persoane, care mi-au demonstrat că nu merită şi care m-au dezamăgit.

Chiar inainte de a face lucruri pentru prieteni, care nu au stiut sa aprecieze.

Chiar înainte de face, la rândul meu, alte persoane să plângă.

Chiar înainte de momentele în care am hotărât, să-mi petrec timpul cu persoane, cu care doar mi l-am irosit , ignorând adevăratele persoane cărora ar fi trebuit sa le acord toata atenţia mea.

Chiar înainte de clipa, când credeam că ceea ce fac este bine, dar de fapt era rău.

Chiar înainte de clipa, când am crezut câ ştiu să-mi apreciez prietenii, dar de fapt, îi indepărtam de mine.

Chiar înainte de momentul în care credeam că soarta are ceva cu mine, dar de fapt, îmi dădea o lecţie de viaţă importantă.

Chiar inainte de clipa în care am gândit că nu am nimic în viaţă, fără să- mi dau seama că alţii au mult mai puţin decât am eu.

Chiar înainte de clipa în care am căzut la pământ, crezând că nu voi reuşi să mă mai ridic.

Chiar şi înainte de clipa în care am realizat ce viaţa minunată am, şi de care trebuie să mă bucur înzecit, fără să-mi mai bat joc de existenţa mea.

Chiar înainte să văd totul în alb sau negru, fără să văd culoarea de dincolo de acestea.

Dreptul meu la visare

E dreptul meu să am vise.

E dreptul meu să cred în lume.

E dreptul meu să cred că o prietenie e pe viaţă.

E dreptul meu să cred că iubirea e absolută.

E dreptul meu să cred că lumea e bună.

E dreptul meu să cred că fericirea există şi pentru mine.

E dreptul meu să cred că celor din jur le pasă de mine.

E dreptul meu să cred că după un coşmar,voi visa iar frumos.

E dreptul meu să cred că există speranţă.

E dreptul meu să zâmbesc.

Cine eşti Tu,de vii să-mi spulberi visele?

Cine eşti tu să-mi spui că încrederea e din ce în ce mai “vizibilă”?Că prietenii îmi sunt alături atât timp cât reprezint un inters pentru ei?Şi că iubirea e superficială,trecătoare şi se păstreză greu?

Cine eşti Tu să-mi spui că nu voi fi fericită atât timp cât voi crede că lumea e bună,că celor din jur le pasă cu adevărat,că oamenii nu sunt egoişti?

Îmi răscoleşti”lumea”,doar trezindu-mă la realitate.Şi cine a zis că vreau să mă trezesc?

Doar speranţa nu mi-o poţi lua.Şi atât timp cât încă mai pot spera,voi încerca să zâmbesc.

Laura Stoica - Cui ii pasa

Unu feat. Alexandra Ungureanu - Lumea viseaza