Atunci si Acum

"poveste adevarata..

Atunci am hotarat eu ca trebuie sa pleci si altfel mi-am indepartat dragostea"

Nu am privit in urma.Nu am plans.Nu am regretat.Nu te vroiam inapoi.Nu ma gandeam la tine.Nu imi era dor de tine.De noi.Nu mi te aminteam.Credeam ca nu te iubesc.

A trecut timpul...

....si cu cat trece mai mult ...cu atat... Privesc si mai mult in urma,regret ca te-am lasat sa pleci,ma gandesc la tine,imi lipsesti,imi amintesc de momentele petrecute impreuna si...cred in iubire.

....dar tu deja ai uitat ...

Si nu te condamn.E doar gresala mea.Pana la urma eu am hotarat sa te las si tu sa pleci.

Once upon a time
A long time ago
I thought that I should leave you
I thought that you should go
I never really said goodbye
I never even heard you cry
And after all this time, it's hard to say
The only love I had, I sent away

Asculta mai multe audio Muzica

Noi

Sufletul meu are o formă ciudată,deformată, neînţeleasă de ceilalţi....

Am nevoie de tine ...ca să-i dai iar forma aia care mă împlinea ...

Forma dragostei!

"O singură inimă,la bine şi la greu"

Asculta mai multe audio Muzica

Piesa de suflet de pe 14 ...

La multi ani unei prietene mai vechi !

„Cuplu”- Ana Blandiana

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.

Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.

Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.

Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.

Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...

Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Photoshopu' de azi

Asculta mai multe audio Muzica

Trecut ,Prezent , Amintiri de viitor

"M-am resemnat să iubesc fără a fi răsplătită în acelaşi fel şi am descoperit, în suferinţele ascuţite ale acestei iubiri înăbuşite şi strivite, nişte clipe de entuziasm mai pur şi de resemnare mai dulce decât în vremurile în care eram ţinta unei iubiri arzătoare, dar brutale şi nesuferite pentru firea mea."George Sand

"Nu mi te arăţi destul ca să pun stăpânire pe tine şi ca să mă dedic ţie în întregime. Tu mă atragi, mă măguleşti cu o suflare îmbălsămată dintre adierile tale cereşti, îmi zâmbeşti printre doi nori de aur, îmi apari în vise, mă chemi, mă stârneşti fără încetare să-mi iau zborul către tine, dar ai uitat să-mi dai aripile pentru aceasta."George Sand

Doua citate care merg ,cel putin azi....

Am inceput sa citesc Octavian Paler - "Viata pe un peron",care mi-e pe plac...inca de la primele pagini.

"Am şi un decalog aici. Eu l-am scris şi tot eu l-am atîrnat pe peretele sălii de aşteptare. Cum ridic ochii, îl văd. Şi de fiecare dată citesc una din cele zece porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă con ving s-o urmez.

Iată-le cum sună:

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă......

........

Cea mai greu de urmat e porunca a treia. Chiar imposibil.Cum sa evit amintirile care nu ma ajuta sa traiesc in prezent?Cu ce raman daca alung amintirile?Nu raman cu nimic.Nu domnilor,nu pot sa urmez aceasta porunca.In zadar mi-am dat-o.Trebuie sa-mi amintesc"

Din fericire sau din nefericire, asa sunt si eu ....imi pastrez multe amintiri ,chiar daca, mi s-a spus de atatea ori sa mai uit,sa nu ma mai las prinsa in trecut;dar eu fara amintiri nu pot exista.Sau simt ca nu exist.Amimtirile,le regasesc in vorbe ,in fapte,in poze(imi place sa am poze cu cei apropiati,din cat mai multe perioade),in gesturi,in zambete...

De ce as vrea sa uit?E adevarat ca am si amintiri mai triste,care imi dau o stare mai urata,care ma deprima,care rascolesc niste lucruri din trecut ....dar nici pe acestea nu as vrea sa le pierd.Si ele fac parte din viata mea.E ca si cum as regreta .Acum nu pot face o "cutiuta" in mintea mea,doar cu amintiri frumoase.In cele din urma,din acele lucruri urate(la momentul acela) au iesit ,spre norocul meu,altele si mai frumoase,altele noi,diferite.Pana la urma,evoluam si trecem prin mai multe etape.

Nu ne putem opri la o amintire frumoasa.Sincer ,eu nici nu as vrea.Viata ne poate oferi atatea.Mai frumoase sau nu.Trebuie doar sa avem curaj sa riscam si sa mergem mai departe.Si amintirile sa ni le reamintim cand simtim nevoia.Sa avem un trecut de amintit,un prezent de trait si un viitor de ...asteptat,de intuit,de planuit sau pur si simplu de acceptat.

Photoshopu' de azi

Si o melodie pentru cei cazuti in pase proaste

Asculta mai multe audio Muzica

Melodia de azi

Adrian Paunescu - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.

Dăruieşte-ţi zâmbetul

"Cât îţi ador zâmbetul!"

Sunt momente în care am nevoie să-ţi văd zâmbetul ,plin de nevinovăţie,plin de gingăşia unui copil..

Aş putea sta ore-n şir să te privesc cum zâmbeşti.În momentele alea te simt atât de fragil/ă...şi tot ce vreau e să te protejez ca pe un copil,mângâindu-ţi faţa dulce.

Sunt câteva persoane în viaţa mea care au un astfel de zâmbet şi care întotdeauna îmi dau starea aia de bine,îmi dau energie.

"Mă hrănesc cu zâmbetul lor!

Zâmbetul,este până la urmă,o partea din noi,ceva caracteristic,iar dacă cineva îşi pierde acest ceva,simt ca nu mai e la fel.A piedut ceva preţios.Şi o să ne amintim:"Da' ce frumos zâmbea!Cât îi adoram zâmbetul!Ce n-aş da să te mai văd o dată zâmbind ca atunci..."

Deşi cer insistent unor persoane să zâmbească cât mai mult,poate ar trebui să fiu mai "exigentă" cu mine.De mult nu am mai râs ...."cu atâta poftă"....şi ce des o făceam înainte.

Mai am totuşi momente când îmi "zâmbeşte inima",dar de multe ori asta nu o arăt şi la suprafaţă.

Nu pot să zic că sunt tristă,dar nici motive de răs nu prea am.Faţa mea e în "linie dreaptă"

Cred că am nevoie să-ţi revăd zâmbetul...dar nu mai eşti cu mine...şi vorba cântecului " A telephone can't take place of your smile ...."

Din păcate,unele zâmbete "tac" pentru totdeauna....

Mai jos două melodii mai vesele

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica