Whatever photography

Degeaba. Unde nu-i cap, vai de picioare.

Degeaba.

Degeaba ai banii ( parintilor), daca tu nu esti capabil sa faci nimic in viata pentru a deveni independent.

Degeaba esti sexi, daca te manifesti vulgar.

Degeaba ai creier, daca nu il si folosesti.

Degeaba ai toate diplomele posibile, daca nu demonstrezi ca esti foarte bun in ceea ce iubesti sa faci.

Degeaba esti in floarea vietii, daca esti mai ofilit decat un batran.

Degeaba asculti o melodie, daca nu iti transmite nimic.

Degeaba esti "deasupra tuturor", daca nu stii cum e sa"atingi"pamantul.
Degeaba te crezi puternic, daca nu esti capabil sa te ridici atunci cand cineva/ceva te doboara la pamant.

Degeaba esti bun la ceva, daca nu demonstrezi ca poti fi cel mai bun.

Degeaba conduci o lume, daca nu ii cunostii oamenii care o compun.

Degeaba incerci sa transmiti ceva, daca tu nu simti acel ceva.

Degeaba ajungi"sus", daca ti-a facilitat cineva drumul, daca nu ai avut un drum intortocheat, cu obstacole.

Degeaba se sacrifica unii, daca ceilalti nu vor aprecia.

Degeaba esti om, daca te porti ca un animal neimblanzit.

Degeaba esti cel mai bun o data in viata, daca nu inveti lectia sa te pastrezi in top.

Degeaba traiesti in lux, daca locul tau e la gunoi.

Degeaba esti peste tot, daca nu esti acolo unde e nevoie si unde trebuie.

Degeaba te numesti"prieten", daca ma cauti doar daca ai nevoie de ceva.

Degeaba esti MARE, daca nu te poti cobori si la nivelul celui mai MIC om din lume.

Degeaba ti se da sansa bogatiei, daca o lasi sa iti fure mintile.

Degeaba te saluti cu 100 de persoane la un eveniment, daca nu ai una care sa iti fie alaturi noapte de noapte.

Degeaba urli, daca nu te aude nimeni.

Degeaba esti roman, daca iti manifesti ipocrit iubirea de tara doar de ziua nationala.

Degeaba ai "invelisul" frumos, daca esti putred inauntru.

Degeaba faci din nimic totul, daca "reusesti" si invers.

Degeaba iti spune cineva "te iubesc", daca nu o spune cine trebuie.

Degeaba iti doresti sa cresti mai repede, oricum iti vei dori candva sa fii iar copil.

Degeaba atingi succesul, dar nu ai cu cine sa il impartasesti.

Degeaba esti perfect/a pentru ceilallti, daca mie nu imi transmiti nimic.

Degeaba ti se da talent, daca nu stii sa il descoperi.

Degeaba stai ani de zile cu cineva, daca te trezesti intr-o zi si realizezi ca nu cunosti deloc persoana aceea.

Degeaba oferi diamante, daca ti se pare umilitor sa oferi o floare.

Degeaba iti doresti o casa, daca nu ai cu cine sa faci un camin.

Degeaba te confesezi unui "prieten", daca te aude, dar nu te asculta.

Degeaba copiezi ceva/pe cineva, daca nu te poti desprinde de original.

Degeaba vorbesti de morala, daca calci in picioare onoarea.

Degeaba te declari artist, daca nu esti intr-o continua creatie.

Degeaba esti "la moda", daca nu ai propriul stil si propria atitudine.

Degeaba ai calitatea de a vorbi, daca nu vorbesti cand trebuie, iar cand vorbesti, mai bine ai tacea.

Degeaba iti doresti ceva cu ardoare, daca renunti pe drum.

Degeaba esti frumos/frumoasa pentru restul lumii, daca nu esti pentru cine vrei tu sa fii.

Degeaba ai "principii", daca esti influentat de efectul de turma.

Degeaba esti imbracat dupa ultimele tendinte, daca te tradeaza caracterul.

Degeaba traiesti inconjurat de diamante, daca si ele se sparg.

Degeaba citesti, daca nu intelegi. "Succes in ceea ce iubesti sa faci"- S.N

"Daca nu ar fi asa de trist, ar fi asa de vesel"... Tudor Gheorghe - Degeaba.

"E vorba de onoare..."

Nu putem alege cand sa venim pe lume, dar cred ca, avem dreptul de a alege cum dorim sa parasim aceasta lume. Fiecare face ceea ce doreste in viata sa, fiecare are dreptul de a fi stapan pe viata sa, fiecare decide si cum sa isi incheiei “calatoria” din viata sa. Chit ca este pe placul unora sau nu. Fie ca este contestat sau nu.

"E vorba de onoare..."

“Rusine! Rusine!” s-a strigat la ultimul “act” din aceasta lume a lui Sergiu Nicolaescu.

S-a huiduit si s-au strigat cuvinte urate la momentul de “ramas bun” al unui simbol romanesc.

Sotia maestrului a fost judecata, condamnata, huiduita, blestemata de cativa indivizi, care asa au inteles ei sa ii cinsteasca memoria unui gigant al cinematografiei. Sunt curioasa cati dintre cei care au strigat “rusine” au stiut pana in ziua disparitiei lui Sergiu Nicolaescu, ca sotia lui are 35 de ani, ca intre ei este o diferenta mare de ani, incat sa isi permita, ei, niste nimeni, sa o faca in toate felurile. Oare timp de 17 ani cat i-a fost alaturi sotului ei, nu a mai fost c****? Oare 17 ani nu a tot “profitat “ de el? Dar cum au aflat “urlatorii in cor” toate aceste “aspecte” au inceput, ca niste ignoranti, sa faca ce stiu ei cel mai bine: sa acuze, sa injure, sa strice ultimul moment din ultimul film jucat de Sergiu Nicolaescu. Astia sunt oameni care nu stiu ce este aceea "onoarea" sau "bunul simti", sunt oameni pe care nu ii identific ca "romani" si sunt oameni cu care nu as vrea sa am vreodata legatura.

" Cu blitul in cosciug"

Regretul acestor “nimeni” care, cica, si-au aratat “respectul” fata de cel mai talentat regizor roman a fost acela ca nu li s-a permis sa il vada in sicriu. Si ca sotia lui, i-a respectat ultima dorinta, aceea de a fi incinerat. Pentru a nu permite sa se intample ce s-a intamplat in cazul Madalinei Manole, lui Iurie Darie sau a altora, cand s-a transmis" in direct" moartea. Cand televiziunile au transmis din mormant. Pentru ca maestrul a ales sa nu fie umilit in ultimele sale clipe. Pentru asta au huiduti acei "nimeni".

De fapt, lor le-a parut rau ca nu li s-a dat ocazia sa barfeasca, sa isi dea cu parerea despre cum arata Sergiu Nicolaescu, mort fiind, ca nu au putut sa isi bage bliturile telefoanelor direct in cosgiug, pentru ca mai tarziu, toate aceste poze sa circule pe internet, sa fie postate pe facebook, ca o “mare realizare”. De asta le-a parut lor rau, ca nu li s-a permis sa faca un circ si din aceasta moarte. Si au invocat si motivele bisericesti, ca nu e bine, ca nu e credincios acest ritual, ca e pacat, etc.

De parca Biserica Ortodoxa Romana s-a purtat exemplar. De parca reprezentantii BOR merita respectul oamenilor. Pentru mine, Biserica si Credinta sunt doua aspecte total diferite, carora le acord respectul sau nu. Cert este ca, cel mai mare si talentat regizor roman, care a realizat atat de multe de-a lungul vietii sale ar fi meritat, din partea reprezentantilor BOR o slujba. Una mica, inainte de “pacatul” de a fi incinerat. S-a deranjat cineva de la BOR pentru Sergiu Nicolaescu? A fost vreun reprezentant al BOR care sa ii cinsteasca memoria si sa arate putin respect pentru tot ce inseamna Sergiu Nicolaescu?

De ce as respecta acesti indivizi care se dau atat de corecti, care ne cer noua atat de multe, dar care nu ofera nimic, atunci cand ar fi cazul, pentru a nu le fi stirbita puterea?

“Boala o avem in suflet, exista o epidemie infricosatoare de meningita morala…..”

Vor trece toate aceste lucruri neplacute, vor disparea si acei nimeni, BOR isi va mai arata aroganta si pe viitor…DAR TOT CE INSEAMNA SERGIU NICOLAESCU VA FI PURTAT DIN GENERATIE IN GENERATIE. 
Pentru ca, asa cum a spus si maestrul…”Eu o sa plec, dar nu o sa mor niciodata!”

“Boala Oanei Zavoranu” a imbolnavit toata presa!

Am ajuns sa ii inteleg pe oamenii care evita sa se mai uite la televizor, pentru ca, spun ei, nu au nimic de invatat, nimic educativ si nimic interesant nu le este prezentat. Stiu ca exista varianta sa schimbi programul, dar mai greu sa gasesti unul in care sa nu se discute despre Oana. Oana Zavoranu.

De cand Oana Zavoranu a fost luata cu ambulanta de acasa, toata presa este pe urmele ei, la propriu. Chit ca face plimbari nocturne cu ambulanta, chit ca este purtata pe brate de tanarul ei iubit, in drumul spre casa. Si cand spun ca toata presa sta pe urmele celei mai cautate “vedete” din Romania ultimelor zile, chiar ma refer la toata presa.

Nu doar la tabloide, care au devenit umbra Oanei Zavoranu, ci si la presa, care, in general, se vrea mai serioasa. In ziua in care Oana Zavoranu a fost dusa la spital, prima data, cu ambulanta, toate stirile din prime time au deschis jurnalele cu :”Soc! Oana Zavoranu in coma?" sau “Soc! Oana Zavoranu a incercat sa se sinucida?”

Si toate ipotezele au fost intoarse pe toate partile, armate de jurnalisti au stat in fata spitalului unde”zacea” Oana Zavoranu, si pe orice alt canal ai fi incercat sa te uiti, era obligatoriu sa se discute despre ce s-a intamplat cu “Diva”.

Si ce anume s-a intamplat, nici pana in acest moment nu se stie. Cert este ca, Oana Zavoranu face un rating imens chiar si din starea de “coma” de gradul IV, in care s-a vehiculat ca a fost. Mai mult, ea face rating chiar si in absenta sa.

Pentru ca, atunci cand nu ne poate “onora” cu prezenta sa la toate emisiunile, Oana Zavoranu are oamenii ei, care sa o reprezinte in 

toate emisiunile, pe rand, sau chiar in acelasi timp.

Pentru ca am vazut cum tanarul ei iubit, fiind in direct la o emisiune, vorbea, in acelasi timp, la telefon, cu o alta televiziune, la care, Marioara Zavoranu, era invitata, in exclusvitate, in timp ce Oana Zavoranu, era pe targa, dusa”de urgenta”la spital, fiindu-i “alaturi” iubitul, care vorbea si dadea interviuri la 3 televiziuni. Cu Oana, pe targa. Cu Marioara in platoul de la Capatos, care o privea pe fiica-sa, pe targa. “Jurnalistii” ii luau interviu Oanei Zavoranu, pe targa. Asa ceva, mai rar, e adevarat. Ce ati inteles? Mai nimic, pentru ca totul e o nebunie, cand vine vorba de Oana Zavoranu.

Si din aceasta “boala mediatica” nu avea cum sa lipseaca Pepe, care  acorda interviuri, peste tot, desi "nu i se pare normal" si "nu il intereseaza"subiectul. Sunt ca o mare familie, toti graviteaza in jurul Oanei Zavoranu. Ea, in tot timpul interviurilor acestora, pe targa. “Tacerea” Oanei Zavoranu, din motive medicale, le-a dat cate o ocupatie celor trei, care vor fi redusi la tacere, in momentul in care, Oana Zavoranu VA VORBI! Si sunt convinsa ca va vorbi peste tot, la toate cele 3 emisiuni suprapuse de la orele 17:00 la 19:00, si la toate cele de la 22:00 si …pana cand va dori ea, poate si in reluare. Si atunci, Doamne ajuta-ne sa nu ne "imbolnavim" noi de la atata Oana Zavoranu!

Este epidemie de Oana Zavoranu! Unii am facut intoxicatie deja de la Oana Zavoranu! Chiar si in absenta ei!

Vorba cantecului..."exista o epidemie infricosatoare de ...meningita ...acuta de OANA ZAVORANU!

Este prea mult clipul asta pentru Oana Zavoranu, dar putina onoare daca ar arata ca mai are, ce bine i-ar fi!



http://vedetestiri.ro/boala-oanei-zavoranu-a-imbolnavit-toata-presa/

pentru EL

Azi mi-a fost dor de-o poezie

În care să îţi spun doar ţie

Cât îmi lipseşti, cât am nevoie

Să mă faci iar singura ta femeie.

Să fim doar eu cu tine-n lume

Să fim un întreg, când viaţa ne va pune

La-ncercare. Să nu conteze altceva

Decât că eşti al meu, că sunt a ta.

Noi nu ne pierdem în monotonie

Renaştem în iubire, din iubirea noastră

Ca doi copii, ce au ales să fie

Impreuna. De ieri şi până azi în veşnicie.

Şi dacă vom greşi, o vom face împreună

Ne vom ierta la fiecare clar de lună

Eu te voi aştepta când vei lipsi chiar şi un ceas

Că tu eşti singurul ce mi-a mai rămas.

Dacă tu pleci, şi lumea mi se va prăbuşi

Pentru că doar tu m-ai învăţat ce-nseamnă a iubi

Dacă tu ai pleca, de ce m-aş mai agăţa?

M-aş pierde în pustiu, şi te-aş urma.

Whatever photography

                                          

Grunge make-up

Caramizile din jurul sufletului meu.

-De unde te inspiri?

-Viaţa este sursa. Viata este inspiraţie.

-Da, viaţa este sursa.

Acum depinde a cui viaţă alegem să o trăim, pentru că sunt mulţi oameni care aleg să trăiască viaţa altora, sau ca a altora, deşi nu este viaţa lor adevărată.

Viaţa nu este perfectă. Este doar aşa cum trebuie să fie. Este aşa cum ne-o facem. Noi suntem arhitecţii propriei vieţi.

Viaţa mea nu e nici pe departe perfecta. Doar că, aşa cum este ea, mi-o asum.

Îmi asum zilele în care viaţa mi-e, pur şi simplu, lipsită de viaţă. În care, trupul trăieşte fără suflet. Pentru că sufletul nu mai poate tine ritmul cu viaţa. Sunt zilele  în care, timpul se scurge pe langă sufletul meu amorţit, independent de mine. Şi eu privesc din exterior, fără să am puterea să fac ceva.

Îmi asum şi zilele în care sufletul este plin de fericire, plin de euforie, plin de viaţă. Când trupul este prea obosit ca să mai facă faţă entuziasmului sufletului. Prea obosist ca să mai manifeste bucuria sufletului. Sunt zilele în care mă bucur eu cu mine, fără ca măcar sa arăt vreo urmă a fericirii mele.

Viaţa este cea care mă inspiră. Cea care îmi dă zilele bune şi zilele mai puţin bune. Este sursa bucuriei şi tristeţei mele.

Îmi asum şi zilele în care m-am trezit în viaţa mea, fără ca măcar să fi cerut asta. Într-o viaţă în care nu mă regăseam. Sau în care nu mă simţeam confortabil. Pe care aş fi dat-o la schimb cu altă viaţă, fără să stau pe gânduri.

Dar, în cele din urmă, am început so convieţuiesc cu viaţa mea şi să ne acceptăm reciproc. Şi am realizat că, până şi zilele acestea, în care nu mă regăseam în viaţa mea, au fost, de fapt, zile bune. Zile în care am realizat că nimic nu este întâmplător în viaţa mea. Toate acestea m-au ajutat să devin omul care sunt. Sau încă mă ajută sa devin omul care ştiu că vreau să ajung. În viaţa mea.

Îmi asum şi zilele în care obţin ceea ce vreau, ceea ce îmi propun. Când obţin satisfacţie de pe urma a ceea ce fac, spun,gândesc şi demonstrez. Acestea sunt zilele în care sufletul este plin deplin de mulţumire şi în care mi se demonstrează că ceea ce cred eu că reprezint este adevărat.

Viaţa m-a dezamăgit, câteodată. Am dezamăgit şi eu în viaţă, câteodată. Viaţa mi-a dat putere să merg mai departe.

Viaţa mi-a strâns fiecare cărămidă de tristeţe, supărare, dezamăgire, indiferenţă, agonie, deziluzie, minciună, bătaie de joc, umilinţă, sfidare, aroganţă şi a clădit exteriorul trupului meu, făcându-l dur şi puternic, pentru cei care vor încerca să mă dărâme.

Şi în interior a strâns fiecare cărămidă de bucurie, dragoste, bunătate, speranţă, umanitate, credinţă, armonie, prietenie, construind astfel baza sufletului meu.

Cu greu reuşeşte cineva să treacă de zidul de cărămizi, puse în jurul sufletului meu. Nu întră oricine, pentru că, odată intrat, nu mai poate ieşi.

Îmi asum zilele în care sufletul mi-e prea “învechit”, pentru toată lumea asta modernă, de care este înconjurat. În care sufletul mi se pierde pe acordurile unui vinil vechi, cu artişti de demult, zilele în care, mă pierd în atmosfera unui film din anii 40’-50’. Zilele în care mă îmbogăţesc cu versurile poeziilor lui Păunescu. Zilele în care fac abstracţie de tehnologie, de lumea virtuală, de oamenii roboţi din jur.

Momentul potrivit în viaţă este atunci când tu simţi asta. Nu-ţi planifica momentul potrivit. Cu cât vei face asta mai mult, cu atât vei realiza cât de nepotrivit este.

Take A Look At Yourself And Then Make A Change

Am început sa scriu aceste rânduri pornind de la principiul “daca vrei sa schimbi ceva sau pe cineva, uită-te mai întâi în oglindă”.

Cred că unii oamenii sunt născuţi să fie exact ce sunt în momentul de faţă.

Cu greu poţi să schimbi un om egoist, să-l faci să se găndească la alţii înainte de a se gândi, întotdeauna, la propria persoană.

Cu greu poţi să schimbi un om oportunist, care va încerca mereu să profite de orice şi de oricine, doar pentru a-şi atinge scopurile.

Cu greu poţi să schimbi un om calic, să îl faci să nu îşi mai doreasca şi mai mult, şi mai mult cu cât dobândeşte mai mult.

Cu greu poti sa schimbi un om mincinos, sa il faci sa fie sincer cu tine, sa nu te mai amageasca si sa nu se dea drept ce nu e.

Cu greu poţi să schimbi un om prost, să încerci să îl faci să realizeze că este prost.

Cu greu poţi să schimbi un om arogant, să îl faci să vadă şi lumea de sub”superioritatea lui”.

Cu greu poţi să schimbi un om altruist, să îl faci să înţeleagă că uneori, dacă eşti prea bun, eşti luat de prost. Şi că oamenii profită de asta.

Cu greu poţi să schimbi un om imatur, să îl faci să ia viaţa mai în serios şi să nu mai lase să-i scape printre degete totul.

Cu greu poţi să schimbi un om indiferent, să îl faci să-i pese de ce li se întâmplă celor din jur şi celor la care ţine.

Cu greu poţi să schimbi un om încăpăţânat, să îl faci să mai lase de la el, să pună în balans lucrurile pentru care merită cu adevarat să te lupţi cu cineva.

Cu greu poţi să schimbi un om frustrat, să îl faci să îşi vadă propriile calităţi, şi să nu se mai raporteze mereu în funcţie de cei din jur.

Cu greu poţi să schimbi un om neserios, să îl faci să îşi ţină cuvântul dat şi să nu te dezamăgească.

Cu greu poţi să schimbi un om needucat, să îl faci să înţeleagă că educaţia nu îi face rău şi că nu are nimic de pierdut dacă o practică.

Cu greu poti sa schimbi un ipocrit, sa il faci sa iti arate adevarat fata, fara sa fie mereu nevoit sa se”deghizeze” in ceea ce nu este.

Cu greu poţi să schimbi un om care nu vrea sa fie schimbat şi care este pus pe repeat atunci când vine vorba de greşeli. Nici macar, nu trebuie sa incercam sa schimbam pe cineva. Fiecare este ceea ce isi doreste si cum doreste. Dar atunci cand nu te simti bine in pielea ta, cand nu iti convine ceva, cand esti revoltat, frustrat, nu mai da vine pe ceilalti. Uita-te in oglinda si schimba ce nu iti place la tine. Pentru ca totul porneste de la tine. De la ce nu iti (mai)place la propria persoana. Si nu ne convine persoanele din jur, tocmai pentru ca regasim, in unele, ceea ce uram la noi. Ceea ce vrem sa schimbam la noi. Atunci cand alegi sa schimbi ceva la tine, fa-o sa si merite, nu doar de dragul de a schimba ceva.

Cu greu poţi să schimbi  un duşman într-un prieten, dar cât de uşor poţi schimba un prieten într-un duşman, doar pentru ca nu ai reuşit să îţi cunosti şi să îţi citeşti bine”prietenul”.

De toamna.