Dragostea nu e de ajuns

Cred cu tarie acest lucru. Si nu e doar o chestie despre care am auzit. Am trait si traiesc acest sentiment. "Daca este dragoste, atunci o relatie va fi perfecta". Este doar o fraza care suna bine, pe care visatorii si-o repeta constant si pe care o iau drept crez.

Nu este suficienta dragostea pentru ca un cuplu sa reziste, sa traiasca in armonie si sa aiba parte de lucrurile acelea frumoase, la care viseaza orice indragostit. Cel putin, la inceputul relatiei.

Nu este suficienta dragostea, pentru ca un cuplu sa reziste impreuna, atunci cand partenerii ajung sa se raneasca reciproc, in ciuda unei mari iubiri.

Nu este suficienta, atunci cand cei doi implicati in relatie, isi fac rau reciproc. Cand nu au incredere unul in celalalt. Cand exista reprosuri repetate. Cand exista discutii in contradictoriu. Cand cei doi sunt satui de aceleasi reprosuri si cand, parca le intra in reflex doar sa se contrazica cu omul pe care il iubesc. 

Nu este suficienta iubirea atunci cand , desi ambii sunt vinovati, fiecare se acuza reciproc, fara sa ajunga la un consens, dand astfel sansa iubirii sa invinga orice obstacol.

Nu este suficienta iubirea atunci cand, in momentele de cumpana ale relatiei, arati celui iubit indiferenta si nepasare. Doar pentru ca te simti ranit. Si nu faci altceva decat sa transmiti cu totul altceva decat ce ai transmis dincolo de toate cuvintele de dragoste rostite. Nu poti sa te comporti ca si cum ai avea posibilitatea "sa iti iei liber" de la persoana iubita si sa dispari, pentru o perioada, din peisaj. Si sa reapari ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, asteptand de la celalalt sa te primeasca, mereu, cu bratele deschise. 

Doar pentru ca intre voi exista iubirea aia.

Nu. Nu merge asa. Sau cel putin, nu pentru mine. Este trist sa ajungi sa nu mai recunosti in cel de alaturi omul de cate te-ai indragostit.

Nu este suficienta iubirea aia de care imi tot spui , daca pe zi ce trece, la mine vezi, din ce in ce mai des, lucrurile care nu iti plac, lucrurile pe care nu le accepti, lucrurile pe care ai vrea sa le schinbi, daca ai putea. Si ma vezi din ce in ce mai putin, pe MINE, femeia de care te-ai indragostit si la care transformai defectele in calitati. Si la care iubeai partile mele imperfecte. Pentru ca, eram eu, FEMEIA care te-a iubit din prima clipa in care a vazut "acel ceva" in ochii tai.

Nu este suficienta iubirea atunci cand esti atat de schimbator, pentru ca nu reusesc sa ma adaptez la atat de multe schimbari, nu reuesc sa te mai inteleg si asta ma dezechilibreaza.  Pentru ca nu mai reusesc sa te regasesc pe tine, printre atat de multe schimbari, si incercand sa fac asta, ma pierd pe mine. Pentru ca in aceasta relatie, fugim unul de altul, fugim unul dupa altul, in loc sa fugim unul langa altul. In aceeasi directie. Si in acelasi ritm.

Poate doar asa vom gasi calea de a-mi demonstra ca atunci cand este iubire, restul nu mai conteaza. Pana atunci, raman la parerea mea. Sau mai exact, pana in momentul in care, desi ne voi iubi nebuneste si vom stii asta, va trebui sa traim despartiti. Pentru ca impreuna ne facem rau si distrugem ce e mai frumos. In acel moment, doar mi se va intari convingerea ca dragostea nu e de ajuns. Sau cel putin, nu pentru noi. Si voi privi inainte, zambind.

Unul langa altul, non-stop pretentii

Unul fara altul, sevraj ca dependentii

Unul pentru altul, am ramas la intentii

Ne lipsesc zilele cand traiam ca independentii

Fericirea, ca un ceai fierbinte!

După mine ,fericirea e ca un ceai fierbinte.Dispare la fel de repede ca şi răcirea lui.Şi puţini o simt şi o trăiesc ,pentru că mulţi se feresc să bea ceaiul fierbinte,de frică să nu se ardă.

Am aflat şi eu recent că oamenii fericiţi trăiesc cu aproximativ 9 ani mai mult decat cei nefericiţi. Poate,aşa îi vom da mai multă importanţă.

Fericirea diferă.

Ingredientele fericirii diferă de la om la om. Pentru un copil fericire e chiar şi o minge,o jucărie nouă .Alţi oameni gasesc fericirea în lucruri măreţe,altii în lucruri mărunte.Un citat spune foarte adevarat că nenorocirile sunt mari şi gratuite, numai fericirile sunt scurte şi costisitoare.

Fericirea poate să însemne o familie,să găseşti sufletul pereche,o prietenie dezinteresată şi sinceră,o casă,maşină,un job,bani mulţi,un răsărit,o muzică bună,o faptă bună,un ajutor,o vorbă spusă când e nevoie,trecut (dar acest lucru nu le va permite să fie niciodată fericiţi pe deplin,pentru că fericirea din trecut nu înseamnă că mai există şi în prezent),sănătate,fascinaţie,plăcere,performanţă,imaginaţie,success,o mâncare bună,nişte cuvinte,o noua achiziţie de vestimentşie,o pasiune,un copil,iubire.

Fericirea e confundată.

Fericirea e confundată câteodată ,sau de multe ori, cu iubirea, cu dragostea.Dar dragostea nu înseamnă îndotdeauna fericire.Poţi iubi şi poţi suferi în acelaşi timp.Mai degrabă aş vorbi de fericire şi suferinţă.Nu în acelaşi timp.Pentru că fericirea durează atât timp cât nu apare suferinţa.Şi suferinţa dispare,când ne mai lasă şi câteva clipe de fericire.De fericire fericită şi sinceră.

Atunci când ne reamintim”fericirea”,este clar câ ne-o amintim cu tristeţe,pentru că nu o mai avem.Putem să o simţim azi mai prezentă ca oricând,iar mâine,perfidă ,să se prefacă că am fi avut vreo legatură.Una fara alta ,fericirea fără suferrinţă nu pot exista.Ele se alternează şi sunt inegale ,din nefericire.Păcăt că fericirea nu stă întotdeauna atât cât ne dorim şi de cele mai multe ori ,se evaporă.Să nu te amăgeşti crezând că o poţi “conserva” şi că o poţi avea oricând.Atunci vei cunoaşte suferinţa cea mai mare .

“Am înţeles de curând câa fericirea nu e o destinaţie, ci ea e însăşi Calea!”.Ceea ce pentru mine înseamnă fericire,pe altul îl poate întrista,îi poate fi indiferent.Până la urmă, e adevărat;poate cauţi fericirea atât de mult într-un loc,în cineva sau în ceva,încât atunci când o dobândeşti realizezi că nu eşti,de fapt, fericit.Important e că,în goana după fericire,măcar suntem fericiţi,pentru că avem iluzia că vom găsi ,într-un final ce cautăm.

Fericirea e simplă.

Nu trebuie să devenim obsedaţi de idea fericirii,nu trebuie să o aşteptăm ca pe ceva care trebuie să vină,nu trebuie să ne impunem să fim fericiţi,pentru că, daco e so fim fericiţi,vom fi ,chiar fără să ne dăm seama.Fericirea e simplă.Noi ne complicăm,făcând orice să fim fericiţi,când am putea arunca un ochi prin jurul nostru.

Cautăm fericirea departe şi ea e lângă noi,de cele mai multe ori.O poţi vedea sau nu.Pot trece ani,fără să ne dăm seama că fericirea “stă lângă noi”.

Citate fericire.

• Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală.
• Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine.
• Fericirea nu este o destinaţie, nu există un moment, un punct al fericirii de atins. Adevărata fericire constă în optimism.
• Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulţumit cu puţin.
• Fericirea înseamnă să te gândeşti la toate momentele când ai fost trist şi să îţi aduci aminte de ele zâmbind.
• Daca faci ceva, nu vei fi intotdeauna fericit; dar nu vei fi niciodata fericit fara sa faci ceva.
• O zi de fericire un an de lacrimi cere.

Vama Veche - Fericire

"N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit-Dinu Olarasu"

Azi am nevoie sa ma iubesti

Astazi mi-a "picat in mana" aceasta melodie care e destul de romantica.

Oare cum iti dai seama ca simti nevoia sa iubesti,ce simptome ai cand vrei sa iubesti ?

E trist cand cineva iti cere sa-l/o iubesti ....pentru ca are nevoie de asta...si tu sa nu-i poti impartasi sentimentele....doar pentru ca...desi ti-ai dat seama ca vrei sa iubesti,nu e el/ea cea/cel pe care vrei sa-l/o iubesti....ar fi simplu doar sa spunem" de azi iubesc pe x si gata".ce simpla ar fi dragostea astfel.

Dar i-ar lipsi farmecul.Unde ar mai fi suspansul,asteptarea persoanei care ne este sortita?