Trecut ,Prezent , Amintiri de viitor

"M-am resemnat să iubesc fără a fi răsplătită în acelaşi fel şi am descoperit, în suferinţele ascuţite ale acestei iubiri înăbuşite şi strivite, nişte clipe de entuziasm mai pur şi de resemnare mai dulce decât în vremurile în care eram ţinta unei iubiri arzătoare, dar brutale şi nesuferite pentru firea mea."George Sand

"Nu mi te arăţi destul ca să pun stăpânire pe tine şi ca să mă dedic ţie în întregime. Tu mă atragi, mă măguleşti cu o suflare îmbălsămată dintre adierile tale cereşti, îmi zâmbeşti printre doi nori de aur, îmi apari în vise, mă chemi, mă stârneşti fără încetare să-mi iau zborul către tine, dar ai uitat să-mi dai aripile pentru aceasta."George Sand

Doua citate care merg ,cel putin azi....

Am inceput sa citesc Octavian Paler - "Viata pe un peron",care mi-e pe plac...inca de la primele pagini.

"Am şi un decalog aici. Eu l-am scris şi tot eu l-am atîrnat pe peretele sălii de aşteptare. Cum ridic ochii, îl văd. Şi de fiecare dată citesc una din cele zece porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă con ving s-o urmez.

Iată-le cum sună:

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă......

........

Cea mai greu de urmat e porunca a treia. Chiar imposibil.Cum sa evit amintirile care nu ma ajuta sa traiesc in prezent?Cu ce raman daca alung amintirile?Nu raman cu nimic.Nu domnilor,nu pot sa urmez aceasta porunca.In zadar mi-am dat-o.Trebuie sa-mi amintesc"

Din fericire sau din nefericire, asa sunt si eu ....imi pastrez multe amintiri ,chiar daca, mi s-a spus de atatea ori sa mai uit,sa nu ma mai las prinsa in trecut;dar eu fara amintiri nu pot exista.Sau simt ca nu exist.Amimtirile,le regasesc in vorbe ,in fapte,in poze(imi place sa am poze cu cei apropiati,din cat mai multe perioade),in gesturi,in zambete...

De ce as vrea sa uit?E adevarat ca am si amintiri mai triste,care imi dau o stare mai urata,care ma deprima,care rascolesc niste lucruri din trecut ....dar nici pe acestea nu as vrea sa le pierd.Si ele fac parte din viata mea.E ca si cum as regreta .Acum nu pot face o "cutiuta" in mintea mea,doar cu amintiri frumoase.In cele din urma,din acele lucruri urate(la momentul acela) au iesit ,spre norocul meu,altele si mai frumoase,altele noi,diferite.Pana la urma,evoluam si trecem prin mai multe etape.

Nu ne putem opri la o amintire frumoasa.Sincer ,eu nici nu as vrea.Viata ne poate oferi atatea.Mai frumoase sau nu.Trebuie doar sa avem curaj sa riscam si sa mergem mai departe.Si amintirile sa ni le reamintim cand simtim nevoia.Sa avem un trecut de amintit,un prezent de trait si un viitor de ...asteptat,de intuit,de planuit sau pur si simplu de acceptat.

Photoshopu' de azi

Si o melodie pentru cei cazuti in pase proaste

Asculta mai multe audio Muzica

Melodia de azi

Adrian Paunescu - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.

Dăruieşte-ţi zâmbetul

"Cât îţi ador zâmbetul!"

Sunt momente în care am nevoie să-ţi văd zâmbetul ,plin de nevinovăţie,plin de gingăşia unui copil..

Aş putea sta ore-n şir să te privesc cum zâmbeşti.În momentele alea te simt atât de fragil/ă...şi tot ce vreau e să te protejez ca pe un copil,mângâindu-ţi faţa dulce.

Sunt câteva persoane în viaţa mea care au un astfel de zâmbet şi care întotdeauna îmi dau starea aia de bine,îmi dau energie.

"Mă hrănesc cu zâmbetul lor!

Zâmbetul,este până la urmă,o partea din noi,ceva caracteristic,iar dacă cineva îşi pierde acest ceva,simt ca nu mai e la fel.A piedut ceva preţios.Şi o să ne amintim:"Da' ce frumos zâmbea!Cât îi adoram zâmbetul!Ce n-aş da să te mai văd o dată zâmbind ca atunci..."

Deşi cer insistent unor persoane să zâmbească cât mai mult,poate ar trebui să fiu mai "exigentă" cu mine.De mult nu am mai râs ...."cu atâta poftă"....şi ce des o făceam înainte.

Mai am totuşi momente când îmi "zâmbeşte inima",dar de multe ori asta nu o arăt şi la suprafaţă.

Nu pot să zic că sunt tristă,dar nici motive de răs nu prea am.Faţa mea e în "linie dreaptă"

Cred că am nevoie să-ţi revăd zâmbetul...dar nu mai eşti cu mine...şi vorba cântecului " A telephone can't take place of your smile ...."

Din păcate,unele zâmbete "tac" pentru totdeauna....

Mai jos două melodii mai vesele

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

Sensibil,azi

Cum să poţi înţelege un suflet sensibil?Cum să ajungi să-l cunoşti cu adevărat?

Destul de greu,pentru că ar trebui să fi la fel,să simţi cam la fel,să trăieşti profund orice clipă,să cauţi absolutul în orice....

Păcat că cei cu sufletul sensibil sunt năucitor de uşor de rănit,că orice gest mărunt pentru ceilalţi,o vorbă aruncată la întâmplare pot avea un impact emoţional asupra lor....

... că în urma acestor lucruri ,de cele mai multe ori,”sensibilii” se închid în ei,meditează,se frământă,îşi pun întrebări,la care tăcerea în care cad,cu siguranţă nu le va răspunde...

Şi poate starea asta va trece în scurtă vreme şi poate că “sensibilul”o să încerce să adune iar forţe să-şi arate zâmbetul,să arate optimist...dar ce adună la fiecare”scufundare în sine” ,rămâne acolo,doar în sufletul său.

Şi se va lovi mereu de acele sentimente ,oricât ar încerca să fie altfel.Şi se va măcina.

Şi devine tot mai sensibil,mai vulnerabil,mai inchis,neînţeles de ceilalţi,care privesc lucrurile”la suprafaţă”....fără să încerce să înţeleagă.

E mai uşor de catalogat omul acela ca fiind ciudat,nebun,prost.

Nu este deloc aşa.E doar sufletul acela prea sensibil,prea fragil în faţa unor oameni ignoranţi,care uită că iubirea e atât de importantă,care refuză să arate că iubesc.

Şi sunt atâţia oameni care tânjesc după iubire şi exact atunci când au nevoie,ceilalţi nu sunt prin preajmă sau uită să o ofere.

Şi sensibilii preferă să sufere în tăcere....

De ce ar trebui să strige în gura mare că au nevoie de iubire?De ce ar trebui să se simtă ca şi cum ar cerşi iubirea?

„Ceilalţi”,cred că uneori ar trebui doar să simtă nevoia celor din jur şi să le ofere iubire din suflet...pentru suflet.

...Şi trec zile,ani şi sensibilul strânge tot mai multe în el ...”ceilalţi” doar evoluează paralel în cotidianul lor.

N-ai cum să-i compari.Primul se emoţionează la ascultarea unui cântec în versurile căruia se regăseşte,crede că e magie şi când pe cer e un apus superb şi se gândeşte la ce este oare în spatele lui,crede că iubirea este absolută,crede cu tărie în Cineva,în Ceva...şi care printr-un zâmbet spune atâtea....

Ei sunt „artiştii sufletului”.

Ceilalţi sunt doar „prizonierii materialului,efemerului,pasivităţii,banalului”.

Aceştia trăiesc o clipă de glorie,se bucură de bani,renunţă la valoare,se complac în sentimente trecătoare...şi aleg azi toate acele lucruri ce dispar...iar mâine rămân singuri,cu sufletul gol.

Măcar sensibilul rămâne prieten mereu cu sufletul.

....Şi într-un final sunt doua tipuri de sensibili: cei care trăiesc toată viaţa cu acest lirism al sufletului,ce încearcă să găsească ceilalţi „prieteni ai sufletului”....şi cei care cred că există o altă lume în care ei pot fi aşa cum îşi doresc,că pot fi împliniţi şi ...înţeleşi.

Şi mai ales unde îşi pot linişti zbuciumul sufletului.

Putem să-i judecăm?

Eu nu pot!Îi înţeleg !Îi regret însă!

Mi-i amintesc cu drag !

Le păstrez zâmbetul veşnic!

Nu-i mai poţi atinge,dar îi simţi!

Mădalina a fost un suflet chinuit,sensibil,majoritatea pieselor ei fiind lente,de dragoste,sau ritmte,dar despre poveşti triste.

Ar fi putut să cânte toate"comercialităţile"zilei de astăzi.Dar cum să obligi pe cineva să cânte ceva în care nu crede?A avut un succes uluitor,a fost Steaua ţării.În prezent ajunsese,cum a spus cineva la Tv" jucăria veche aruncată în pod".

DE CE?Pentru că avea peste 40 ani?Pentru că nu s-a dezbrăcat?Pentru că nu a ales penibilul?Pentru că nu a fost vulgară?Pentru că are o voce inegalabilă?

Era loc şi pentru ea,dar din păcate,cei care decid sunt superficialii de care am vorbit,care caută doar materialul la o persoană.

Radiourile i-au zis "vai ce frumoase sunt piesele noi,că nu pot crede ca sunt cântate de ea" dar că nu se potrivesc cu profilul lor.Ok,o voce superbă nu se potriveşte.

Atunci cine?cei care nu au voce,ce fac melodii pe bandă rulantă,care se vând uşor şi despre care ştiţi sigur că sunt nişte NON VALORI?Atunci tot "respectul" nostru!

Iar acum ,toţi apar ca mieluşeii,cu tot felul de declaraţii ,prin care e fapt nu zic nimic ,pentru că nu au cunoscut-o aşa cum era.

Nu s-au obosit să o cunoască când trăia,iar acum toţi o iubesc,o apreciază,o respectă.

Cel mai mult m-au dezgustat fotografiile,de când am fost la Sala Radio.Şi nu numai.

Câte poze or avea cu ea în viaţă?De ce trebuie să fii atât de morbid să vrei să-i faci sute de poze aşa?Oare şi le vor pune pe perete?Bliţuri peste bliţuri peste un om...adormit!

Senzaţionalul ăsta ieftin mă scârbeşte,mă revoltă!Asta a urmarit ea?Să i se facă mii de poze"dormind"? Mai bine ar sta o clipă să-i înţeleagă durerea,să nu o judece şi şi-ar aminti de zâmbetul ei.

Trebuie să recunosc că am reuşit un lucru..am putut să-i privesc chipul adormit;simţeam nevoia să-i văd faţa,aluniţa şi să-mi imaginez zâmbetul ei fermecător.Poate suna bizar...dar avea o expresie dulce,chiar şi aşa ...tăcută.

Îi regret talentul,vocea,frumuseţea interioară,exterioară,naturaleţea,discreţia,sufletu de artist sensibil.

În topul celor mai iubiti români din toate timpurile,ocupă locul 40. Asta spune ENORM!

Declara odată că nu se poate vindeca de muzică.Dar sigur vindecă atâtea suflete....

Am incercat sa fac un colaj cu momente cu Madalina.Pentru cei carora le face placere...

eVezi mai multe video din Muzica

It's a Heartache

Se simte oare vreo diferenţă?

A "tăcut" fata dragă

"Ne-am privit în ochi

Şi-am simţit cum e

Să respiri din dragoste..."

Acestea sunt versurile mele preferate din melodia sa "Marea dragoste"

Din păcate a murit un om frumos ....nu doar fizic...un om cu o frumuseţe rară şi cu un zâmbet care spunea atâtea...

Acum dupa ce a murit,au apărut o gramadă de "specialişti" care mai de care mai documentaţi ,care creeză nişte ipoteze de te lasă mască.(poate e momentul să lăsăm la o parte senzaţionalul şi să apreciem mai mult O VALOARE ,nu doar pe acei "parveniţi ai valorii" care apar zilnic si sunt atat de mediatizaţi,dar care las în urma lor doar prostie,incultură,non-valori,silă,repulsie)

Eu,sincer,nu cred că Mădălina s-a sinucis....avea mai multe motive pentru care ar fi ales viaţa în favoarea morţii.Cel mai important : copilul său.

Cred că moartea sa e doar un eveniment trist,tragic,nefericit din cauza unei boli sau a unui tratament neadecvat .

Şi prea puţin cred că s-a sinucis....chiar dacă ar fi aşa...nu aş putea să o judec,să o condamn...ci doar să încerc să înţeleg că poate chiar avea niste probleme grave,urate,cărora nu a mai putut să le facă faţă,căzând într-o depresie din care nu a mai reuşit să mai iasă....poate că prin acest gest şi-ar fi dorit o viata mai bună,mai frumoasă în care s-ar fi simţit mai împlinită.

Important e că nu mai e ....important va fi de acum încolo tot ce ne-a lăsat prin vocea sa inegalabilă.

Dumnezeu să o ierte ....

Piesa de pe 3 iulie

La multi ani Di!Sa ai parte de mult noroc si fericire!Sa ai o zi speciala azi si incepand de azi...numai zile frumoase !!

Asculta mai multe audio Muzica

S-a dus si facultatea

S-a terminat si facultatea...si spre fericirea mea ,s-a terminat cu bine si cu nota destul de buna la licenta

Am avut si festivitatea de incheiere ,unde am reusit sa-mi vad si eu aproape toti colegii(a lipsit "vedeta" Carmen Serban in schimb)

A fost un eveniment frumos ,cu cateva emotii,pe care o sa mi-l amintesc mult de acum incoace.

Uploaded with ImageShack.us)

Uploaded with ImageShack.us

Azi am nevoie sa ma iubesti

Astazi mi-a "picat in mana" aceasta melodie care e destul de romantica.

Oare cum iti dai seama ca simti nevoia sa iubesti,ce simptome ai cand vrei sa iubesti ?

E trist cand cineva iti cere sa-l/o iubesti ....pentru ca are nevoie de asta...si tu sa nu-i poti impartasi sentimentele....doar pentru ca...desi ti-ai dat seama ca vrei sa iubesti,nu e el/ea cea/cel pe care vrei sa-l/o iubesti....ar fi simplu doar sa spunem" de azi iubesc pe x si gata".ce simpla ar fi dragostea astfel.

Dar i-ar lipsi farmecul.Unde ar mai fi suspansul,asteptarea persoanei care ne este sortita?