Ginspiration

Ginspiration

Ginspiration and diamond cigarette

Dacă vei cădea în viaţă de 100 ori, ridică-te de alte 100 ori.

Poţi să cazi de 100 de ori în viaţă. 

Dacă te vei ridica de alte 100 de ori, nici nu va mai conta de ce și când ai căzut. Important va fi că ai învins și că ți-ai demonstrat ție și ai demonstrat tuturor că POȚI. Te-ai ridicat mereu cu mândrie, fără să lași capul plecat, fără să fi umilit și ai mers pe drumul tău, ca un surd și orb, care nu-i auzea și vedea pe cei din jur, care încercau să te doboare. Te-ai ridicat și acum ești deasupra tuturor celor care, cândva, mai mari decât tine, nu făceau altceva decât să încerce să te strivească, de la înălțimea lor.

Le-ai demonstrat că îi poți depăși, că totul depinde de tine, și mai ales, ți-ai demonstrat ție că limitele nu te vor limita, ci din contră, sunt repere în viață ta, pe care vrei mereu să le depășești și să le provoci. Ți-ai demonstrat că nu ai căzut în ghearele neputinței și frustrării.

La început, toți te vor vedea că pe ceva mic, făcând abstracție de tine.   

Demonstrează celor care te consideră un nimeni că poți să reușești în viață, că te motivează de cele mai multe ori chiar atitudinea și aroganța lor, tocmai faptul că nu-ți dau nicio şansă. Pentru că, atunci când vei reuși, vei savura şi mult mai mult victoria ta. Și te vei bucura mai mult, când vei ajunge acolo sus, în vârful piramidei, când vei avea satisfacția că tot ceea ce odată ai gândit, ți s-a îndeplinit.( "The mind is everything. What do you think you become”).

Când ceilalți te ignoră, îți întorc spatele,îți spun că nu vei reuși, te descurajează, profită de ține, mergi mai departe cu fruntea sus și crede în șansa ta. Șansa care, cândva, la momentul potrivit, ți se va da. Și atunci, toți cei care te-au respins, vor fi niște umbre, dar mai ales, cei care te-au motivat și mai mult și te-au întărit, făcându-te invincibil. Crede în ceea ce gândești și trăiește pentru asta. Fii Persoana care ai visat mereu să fii! Fă diferenţa!

Așa că, atunci când crezi că ți s-a întâmplat un lucru rău, ce te-a făcut să cazi, profită mai bine de el și folosește-l în favoarea ta. 

Tot răul spre bine…

Gaga..................Speechless!

“I had a boyfriend who told me I’d never succeed, never be nominated for a Grammy, never have a hit song, and that he hoped I’d fail. I said to him, ‘Someday, when we’re not together, you won’t be able to order a cup of coffee at the fucking deli without hearing or seeing me.” Lady Gaga.

Într-un timp relativ scurt, Stefani Germanotta reusit să facă un pas uriaş, de la a fi o necunoscută la a ajunge Lady Gaga.

Pop –icon, ”mother monster,  bizară, excentrică, extravagantă,  non-conformistă, controversată, criticată de mulţi, adulată de şi mai mulţi, geniu pentru unii, penibilă pentru alţii, cea care îşi caută inspiraţie în te miri ce.

Asta este Gaga. Este ea însăşi în tot ce face şi asta e calea care o reprezintă cel mai bine, asumânu-şi toate faptele, vorbele şi ideile sale. O accepţi aşa sau nu. Îţi place sau nu.

Gaga nu este pentru oricine.

Dacă se spune despre Madonna că este “the queen of pop", atunci pentru Lady Gaga nu poate rămâne decât titlu de “cea care va reinventa pop-ul”, detronând astfel, tot ceea ce până la ea erau regine ale acestui gen, după cum ea însăşi a declarat: "I don't want to sound presumptuous, but I've made it my goal to revolutionize pop music. The last revolution was launched by Madonna 25 years ago".

Fiecare concept pe care îl abordează nu e ales întâmplător şi fără sens. La Gaga, nimic nu va fi vreodată întâmplător sau negândit până la cele mai mici detalii.

Tot ceea ce înseamnă creaţiile şi compoziţiile lui Gaga este lipsit de sens doar pentru cei care nu se obosesc să citească, să asculte, să nu critice înainte despre a ştii despre ce este vorba.

Cel mai bine spus în cazul ei este “nu judeca ceea ce nu poţi înţelege şi ceea ce nu cunoşti”.

Gaga nu este de două ori la fel. Provoacă imposibilul, nu acceptă limitele şi face orice pentru a le depăşi. În ciuda faptului că mulţi o judecă, ştie să cucerească lumea şi să atragă din ce în ce mai mulţi “monstruleţi” de partea sa. Recunosc că până la momentul în care am avut ocazia să-i "savurez" show-ul live, mă limitam la a-i asculta muzica, fără a încerca prea mult să o şi înţeleg. Dar, cred că dacă ţi se dă şansa să o asculţi, să-i vezi prestaţiile din timpul concertelor, e mai greu să nu îţi schimbi părerea şi să nu o apreciezi şi mai mult.

Aşa că, pentru mine, contează mai mult ce îmi transmite, cu toată dăruirea sa pentru public, decât modul cum alege ea să-şi prezinte creaţiile. M-a încântat cu tot spectacolul realizat, de la cele mai mici detalii, până la costume, scenă, dansuri, lumini, atitudine şi vocea sa, acompaniată de pian şi atât. Dacă vrei ca Gaga să te uimească şi să facă ce ştie ea mai bine, dă-i un pian şi las-o să te cucerească.

Reuşeste să facă din fiecare moment al vieţii sale un adevărat act dintr-o piesă de teatru sau film, fiind întru-totul devotată artei, din toate punctele de vedere.

Întrebată când şi-a descoperit pasiunea pentru muzică, a declarat că nu ştie exact când, iar lumea din jur a strigat că “She was born this way”.

Gaga este făcută special pentru muzică şi s-a născut pentru a fi un star. Trăieşte prin muzică, simte prin muzică, creează prin muzică/în muzică , se transformă prin muzică, se redescoperă, se reinventează, străluceşte prin muzică şi mai ales..transmite prin muzică.

Dacă fizic nu o poţi înţelege, dacă nu-ţi plac costumele ei, deghizările ei, atunci dă un search pe youtube “lady gaga live” şi lasă muzica ei să vorbească în locul aspectului.

Gaga........speechless!Gaga........speechless!Gaga........speechless!Gaga........speechless!Gaga........speechless!

De jos, si tot ne mandrim cu ele!

Recunosc ca nu am mai simtit de foarte multa vreme acest spirit romanesc si nu am mai trait de mult timp fiorul pe care mi l-au transmis, prin intermediul televizorului, sportivii de la Londra.

Recunosc, de altfel, ca emotiile cele mai mari le-am avut la gimnastica si la sabie.

Gimanstica este pentru mine cea care face sportul romanesc mai frumos si mai  nobil.

Nu credeam ca o sa fiu atat de mandra atunci cand, una dintre gimnastele noastre de aur, Sandra Izbasa era cazuta la pamant. Nu mi-a scazut nicio secunda respectul pentru ea, ci  din contra, a crescut si mai mult. Pentru ca, desi s-a clasat pe ultimul loc la sol, mi-a demonstrat ca, inca o data, in viata poti sa si castigi, poti sa si pierzi la fel de usor si la scurt timp.

Nu ma pot abtine sa nu fac o comparatie intre situatia aceasta si situatia politica a Romaniei . Sandra m-a facut sa fiu mandra si sa o respect , de acolo de jos de unde era, pentru ca s-a ridicat cu gratie si a incheiat ca o adevarata invingatoare.

In schimb, cei ce ne conduc, zilnic stau pe picioarele lor, dar doar pentru a ne calca mai bine in picioare. Ei, acum, nu- mi inspira nimic.

Urate mi s-au parut doar cele 5 minute in care ne-am bucurat de medalia de bronz, dupa care au hotarat ca o “merita” americanca. Nu ma pricep la reguli, dar Nadia Comaneci a declarat ca era corect sa se fi dat 2 medalii de bronz. Cred ca stie  mai bine campioana…Pana la urma, felicitari Catalinei Ponor pentru argintul dat acolo, dar care este cel mai stralucitor aur pentru noi, aici.

Pe langa toate astea, in ziua cand a luat Sandra medalia de aur, totul a fost inzecit resimtit, pentru ca, a demonstrat ca se poate. A demonstrat ca e cea mai buna, desi pe hartie, nu era favorita. Si ca o referire la adversarele ei din acea finala la sarituri….”atunci cand vrei sa demonstrezi ca tu esti cel mai tare…ajungi sa cazi in fund”

Mai bine mai modesta si cu titlu de campion.

Ma-nclin in fata sportiviilor, imi scot palaria si o arunc in sus ca semn de victorie!

Romania a iesit invingatoare prin ei!

Ooo, arata-le la toti ce poţi

S-atunci cand nu ii mai suporti

Ridica-te mai sus ca toti

Ce mici suntem, ca oameni, cand soarta ne da o palma

Cat de mici suntem, ca oameni, atunci cand soarta ne pune in fata posibilitatii pierderii unei persoane dragi din viata noastra, cand pe nepregatite, ne pune in fata unei incercari greu de indurat.

Totul se intampla fara ca cineva sa te anunte, sa te pregateasca. Nu te intreaba nimeni daca ii poti face fata acestei incercari. Pur si simplu, te gasesti pus in fata faptului implinit. Pur si simplu, trebuie sa-ti impui sa fii puternic, sa gasesti putere in ceva sau de la cineva si sa astepti. Sa astepti sa treaca totul, cu bine. Sa treaca toata nelinistea, teama si toate gandurile rele care iti insotesc agonia. Sa iesi victorios din aceasta incercare, si sa poti rasufla usurat cand totul se va termina. Sa iti regasesti linistea si sa privesti in urma, relaxat ca totul s-a incheiat.

Ce mici suntem, ca oameni, cand viata ne loveste. Cand ne plange sufletul si nu stim incotro sa o luam. Cand, pe nesimtite, poti pierde pe cineva drag. Cat de importanta devine atunci viata. De fapt, ce esentiala devine!

Nu mai conteaza absolut nimic in momentele alea.

Nu mai conteaza nici ca nu ai bani, nu mai conteaza nici ca nu ai masina dorita, telefonul ravnit, ca nu poti pleca in vacanta, ca nu ai lucrurile materiale ce ti le doreai pana in momentele alea si care iti par atat de indispensabile.

Nu mai conteaza toate intamplarile care, pana la momentul ala ti s-au parut tragedii. Nu mai conteaza ca iubitul te-a parasit, ca nu ai gasit un iubit, ca ai un loc de munca urat sau ca nu ai deloc.

Suntem atat de mici ca oameni, iar in momentele alea…indispensabila e doar viata.

Suntem atat de mici…si de neputinciosi in momentele alea. Atat de mici, incat prin minte, iti trec toate lucrurile marunte, care ti se pareau pana atunci urate, tragedii, suparari mari.

Te gandesti ca nu au rost toate certurile cu prietenii, oamenii apropiati, toate reprosurile, toate vorbele urate, toate orgoliile, toate geloziile, toate arogantele, toate rautatile, toate nepasarile, toate jignirile. Din pacate, doar cand viata ne incearca.

Totul e atat de mic, atunci cand soarta “iti da posibilitatea” pierderii cuiva drag. Pe nepregatite. Cand viata iti poate darama lumea intr-o clipa. Fara intrebari. Fara asteptari.

Fara sens.

Refresh yourself with a coke.

"Doua puncte" si un "X" nu fac dragostea

Se spune că nimic nu e întâmplător în viaţa noastră. Că totul se întâmplă cu un scop.

De mult timp am ajuns să cred cu tărie acest lucru. Sunt convinsă că fiecare persoană care întră în viaţa noastră, nu este întâmplătoare. Chiar dacă, iniţial, nu vom observa acest lucru, va veni şi vremea în care totul ne va demonstra că nimeni nu intră în viaţa noastră la întâmplare.

Mai sunt convinsă şi de faptul că nu este întâmplător nici când unele persoane ies din viaţa noastră. Pe moment, poate ni se va părea nedrept, poate vom suferi, poate vom regreta după trecut....dar pe parcurs, timpul ne va demonstra că aşa a fost să fie şi că a fost mult mai bine că s-a întâmplat. 

Ia-ti prietenii la o "ceasca de vorba" sau la un "pahar de vorba" si si fiti mai mult" prezenti" decat "online". Până nu ajungeţi să vă pierdeţi unul pe celălalt.

Ajungem să ne-ndepărtăm de oamenii dragi, să lăsăm să se aştearnă între noi o "răceală", o prăpastie, pe care cu greu o vom mai recupera. Ajungem să nu mai ştim ce ne fac prietenii, ce mai simt cei de lângă noi, ce visuri mai au, ce temeri, ce bucurii, ce mai cred despre noi. Ajungem să nu mai comunicăm, şi când spun "comunicăm", ma refer faţă în faţă, fără emoticoane false, fără scris virtual. Ci să vorbim faţă în faţă cu persoana de care ne îndepărtăm, să o "simţim" când ne spune că e "bine", cu o faţă tristă şi dezamăgită. Să o îmbrăţişăm cu bratele şi să simtă asta, nu să inserăm "hug-uri" care nu alină.

Să spunem un" te iubesc" privind în ochii celui din faţa noastră care lacrimează, ci nu să punem un "două puncte X", ce nu transmite nimic şi care este atât de uzual. "Două puncte" şi un "X" nu fac dragostea. "Două puncte" şi un "X" nu-mi arată că mă iubeşti. "Două puncte" şi un "X" nu mă fac să te simt aproape de mine.

Trebuie să învăţăm să ne folosim din nou de cuvinte. Să ne vorbim mai des. Să ne redescoperim comunicând. Aminteşte-ţi de lungile discuţii ce le aveai înainte să te limitezi la câteva cuvinte scrise de o tastatură. Însoţite de câteva emoticoane simpatice. Acum totul se schimbă, pentru că nu mai reusesc să simt cu adevărat ce e în sufletul celui din spatele monitorului. Pentru că pot fi uşor păcălită, dacă îmi pune un zâmbet fals. Pentru că nu mai reuşesc să mă "reconectez" cu cel care, inainte, mă ştia cel mai bine şi care îmi era alături. Cu cel cu care aveam atât de mult de vorbit. De povestit. De râs.

Azi, din ce în ce mai des, am parte doar de "prezenţa sa virtuală", semnalată printr-un "online sau offline", când mai intră sau mai iese din mediul virtul.  Şi eventual, o fereastră, în care mai sunt aruncate nişte cuvinte scrise de o tastatură, automat parcă. Făra să transmită nimic. Doar nişte cuvinte, scrise aproape de un străin, care cândva, era cel ce mă ştia cel mai bine.

Artistii

Vernisaj Master anul II - UNARTE.

Talent si creativitate. Munca si efort. Daruire si pasiune. Tinerii artisti de la Universitatea de Arte Bucuresti.
Din pacate, cel ce le lipseste, de cele mai multe ori, este norocul. Norocul de a fi remarcati de cine trebuie si cand trebuie. Au nevoie de oameni care sa creada in ceea ce fac si mai ales, sa le aprecieze munca si arta.
Daca sunt oameni interesati de achizitionarea unor lucrari din aceasta expozitie, atunci nu e chiar totul in zadar.