România nu e goală!

România nu e o țară ”goală”! Așa o văd cei din afară!

Așa este văzută țara noastră de cei din afară, care reușesc să perceapă, uneori, prea superficial, imaginea României.
Sau, pentru că nu reușesc să vadă dincolo de ”straiele de cerșetori” cu care suntem tot mai mult ”îmbrăcați” ca popor.
Sau, cum se întâmplă, din ce în ce mai des, chiar noi, cei din interior, ”ajutăm” la formarea unor idei greșite, preconcepute despre români.

Totul pornește de la ceea ce alegem să promovăm, de la cei pe care ”îi scoatem în față”, de la ce valori ne alegem să le urmăm și de la ceea ce alegem fiecare să facem pentru a contribui cu ceva, cu orice, la imaginea României. Noi, care arătam cu degetul mereu spre celălalt, fără să admitem, că facem aceleași greșeli. Noi, care în loc să știm de vreun român ce a cunoscut succesul în străinătate prin talentul său, prin munca sa, sau de vreun sportiv care a mai reușit să facă se audă încă o dată imnul național pe podium, sau de vreun copil condamnat la moarte de sistemul de sănătate din țară și de ignoranța celor care ar putea ajuta, noi, preferăm în schimb să urmărim cursul divorțurilor  anului, nunților  anului, pițipoancele anilor, pentru că acestea vor rămâne și odată cu trecere anilor, crimele de zi de zi, violurile sau sinuciderile în masă.
Noi, care în loc să ne ”îndurăm” să mergem să vedem un artist la ”el acasă”, adică la teatru, la concerte, la expoziții, la reprezentații când el ne invită,NU O FACEM, deși ne facem întotdeauna timp să participăm la ultimul său act pe pământ, de cele mai multe ori, terfelit prin presă, discutat de oricine la o bârfă ieftină și pe care îl facem ”celebru” în timp ce sicriul îi este lăsat în groapă. Cred că putem să facem ceva pentru a scăpa de acest clișeu. Cred că ne putem aprecia valorile și acum. Acum cât încă mai ne pot îmbogăți cu talentul lor. Ci nu doar 2-3 zile după ce s-a aflat ca nu mai e, timp în care superlativele la adresa lui curg fără contenire, deși până în acel moment nu se mai știa mai nimic despre cel dispărut. Restul devine  subiect de tabloid...care stinge măreția artistului și creează grotescul.

Azi prefer să vorbesc despre români de bine, să –i ”arăt cu degetul” pe cei care merită și pentru care, încă mai am respect...
 
România este ”îmbracată” cu:
-    Copii talentați, care ajung să uimească lumea întreagă. Copii care, prin inteligența lor, ajung la cele mai înalte niveluri. Copii care, prin talentele lor native sau dobândite, ocupă podiumurile cele mai importante din lume( în muzică, în sport, științe, artă etc).
Copii care, la vârste fragede, fac eforturi pentru a ajunge cineva și care  ”îmbracă” România în haine naționale, cu care să nu îți fie rușine să ieși în lume.
-    Personalități, care la nivel internațional, fac tot posibilul să o ”îmbrace” cât mai decent, cât mai demn de o țară cu o istorie frumoasă în spate, cu un popor unic în lume.
-    Oameni simpli, care sar în ajutorul altui om, fără să stea pe gânduri, care sunt solidari cu ceilalți când li se cere. Oameni simpli, ce își oferă sprijinul necondiționat, fără ca să aștepte de fiecare dată să fie răsplăți. Care fac totul din pură omenie și din elementarul spirit civic. Și din bunătate. Românii sunt oameni cu suflet. Acești oameni ”îmbracă” România în haine albe, în hainele umanității, păstrate mereu curate.
-    Doctori, puțini câți au mai rămas. Doctori adevărați, care s-au născut pentru această meserie și care, de obicei, nu ies în față  să se fălească cu realizarile lor. Pentru că, pentru ei, aceste realizari sunt lucruri firești, normale. Ei sunt acolo să ofere ajutorul oricui are nevoie, oricând are nevoie, fără să se gândească înainte ce buzunar să scoată la înaintare în fața pacienților.
Păcat că”la lumină” ies acei medici care nu au deloc interesul să salveze un om, care te lasă să mori până nu primesc șpaga cea de toate zilele, sau care, eventual, te omoară chiar și pe bani mulți dați, din incompetență sau pentru că sunt depășiți de situație.
De acești doctori voi face abstracție, de data aceasta voi aduce în ”lumina reflectoarelor” pe docorii adevărați, pe cei la care nu îmi este frică să mă duc atunci când am vreo problemă de sănătate,  care îmbracă România în haine imaculate, albe și care ne SALVEAZĂ VIAȚA!
-    Bătranii ei, care transmit mai departe obiceiurile și tradițiile vechi. Îi admir foarte mult pe cei care țin atât de mult la păstrarea tradițiilor străvechi, dar și pe cei care le preiau și le respectă la rândul lor.
Sunt tradițiile și obiceiurile poporului nostru, ce-i conturează identitatea, ne fac prezentul mai frumos, mai armonios și mai special.Și e datoria noastră să le păstrăm vii pentru viitorul nostru.
Acești oameni îmbracă România în superbul port național, în ii brodate atât de meticulos și cu atât de multă răbdare.

-    Tineri, care pot schimba totul, care au voință, care nu se lasă înfrânți de nedreptăți și care luptă pentru un viitor mai bun. Tinerii care vor mai multe de la viață, care nu se mulțumesc cu puținul ce li se dă, care au abilități deosebite și care vor să reușească. Tineri care pot face schimbarea și diferența. Aceștia ”îmbracă” România în ce haine vor ei, pentru că nu se lasă manipulați de nimeni și de nimic, pentru că ei aleg după ce ”modă” să traiască.
-    Copii,săraci sau bogați, care de mici sunt învățați să-și dorească să ajungă cineva în viață, copii buni, educați, talentați, învingători. Copii care știu și să se bucure de ceea ce le oferă o copilărie fericită, fără prea multe griji, dar și copii, mai puțin norocoși, care de la vârste fragede învață să se lupte cu boli cumplite, cu neajunsurile vietii,  cu sărăcia, cu dezinteresul celor din jur. Acești copii învingători, care de cele mai multe ori dau lectii extraordinare de viață adulților, aceștia ”îmbracă” România în hainele cele mai colorate, pentru a ne reda speranța într-un viitor frumos și sănătos.
-    Actori, cântăreți, compozitori, regizori....ARTIȘTII, care ne fac viața mai luminoasă, mai fermecătoare, reușind să ne transpună, cu imaginația și sensibilitatea lor, în alte lumi. Ei sunt exemplele noastre în viață, adevărate modele de urmat și adevărate ”medicamente” pentru suflet. Ei ”îmbracă” România în haine, poate aparent modeste, dar decente și valoroase. Ei nu-și etalează luxul prin aparență, preferând să-și expună cea mai de preț bogăție a lor : TALENTUL.
-    Oameni de cultură, oameni de artă, de știință, oameni creativi ce lasă în urma lor un adevărat tezaur, adevărate capodopere, adevărate descoperiri ce ajung mai departe de limitele României. Și care sunt  atât de apreciate de străini...care tot ei, necunoscând adevărata fața a țării, sunt superficiali în percepția ei. Cei care nu reușesc să vadă dincolo de ”straiele de cerșetor” cu care suntem îmbrăcați, în ultima vreme.
Chiar și așa, oamenii aceștia de cultură, artă, știință reușesc să ”îmbrace” România în haine de festivitate, ca la marile decernări de premii.

Românii aceștia duc România direct pe covorul roșu...

Avem rege! La ce ne folosește altcineva?

Avem rege! 

La ce ne folosește altcineva?

Aplauze! Aplauze lungi pentru regele nostru! Aplauze pentru un ideal românesc. Pentru omul care merită tot respectul nostru. În fața căruia ne aplecăm. Și de la care vom lua aminte. Pentru că azi, Regele ne-a dat o adevărată lecție, spunând memorabil: ” Nu putem avea viitor, fără să respectăm trecutul!”.

Sunt sigură că nu s-a mai simțit o emoție ca cea de azi de prea mulți ani. Sunt sigură că Parlamentul nu a mai fost așa frumos de mult timp.

Azi este una dintre acele zile în care mai pot și mai am ocazia să afirm, după mult timp, că sunt mândră că sunt româncă, și să spun acest lucru cu bucurie.

S-au văzut atât de multe diferențe, s-au văzut lucruri plăcute, s-au văzut până la urmă, lucruri NORMALE, de care nu ar trebui să ne minunăm, ci să facă parte din realitatea noastră. S-a văzut decență.

Am ajuns să ne minunăm de un lucru firesc, de un lucru bun. De normalitate. Trăim într-un mediu atât de nociv și de anormal, format din persoane fără valoare, care nu mai au respectul oamenilor, care sunt atât de mici, atât de josnici, atât de absenți! 

Deși de la acest eveniment istoric au lipsit cei care conduc azi țara, nu știu cât de mult s-a simțit lipsa acestora. Când noi avem rege, la ce ne mai folosește altcineva? Cu ei, fără ei, tot acest discurs al Majestății Sale va fi cel care va rămâne mult timp în memoria românilor și mai puțin ceea ce au( n-au) ”făcut” absenții. Sau chiar că ei au lipsit. Asta nu mai are nicio importanță. Ne va rămâne însă o imagine frumoasă, unică, cu Regele Mihai în plenul Parlamentului. Aceste câteva minute cu Regele, care vor dăinui peste viitorul istoriei noastre.

Un discurs complet, care reușit să  cuprindă toate categoriile sociale, o "radiografie" a situației actuale a țării, cu referințe la trecut, dar și cu trimitere la viitor. Câteva fraze care au reușit să surprindă totul, să atingă toate punctele, să spună esențialul. Un discurs care face cât toate sutele, miile de ore irosite inutil de alții.

 

"Nu văd România ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o împrumut de la urmaşii noştri.”

” Lumea de mâine nu poate exista fãrã moralã, fãrã credințã și fãrã memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie sã ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.”

”Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agãțarea de putere și

bunul plac nu au ce cãuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.”

Regele Mihai a vorbit astăzi în Parlamentul României, la mai bine de jumătate de veac de la abdicare.
Aceste sărbatorește astăzi frumoasa vârstă de 90 ani.
Un ”LA MULȚI ANI” regal!

„România, mă iroseşti!”

Deşi astăzi am un motiv să fiu iar mândra că sunt româncă, datorită lui Lucian Bute, care ne-a mai oferit încă o bucurie, totuşi cele scrise mai jos fac parte din categoria”De ce să nu iubesc România, ţara tutoror posibilităţilor imposibile?”

Am folosit persoana I, singular, dar nu fac referire la mine strict, ci la tânărul din ţara asta.

„România, mă iroseşti!”

Cam acesta este apelul disperat al tinerilor din România. Poate că acest strigăt ar trebuie să fie o alarmă pentru cei care „conduc” ţara. Dar ei sunt atât de surzi, imuni, nepăsători şi lipsiţi de reacţie. Ce „modele” de „ne-urmat” avem!

Aud tot mai mulţi tineri, bătrâni spunând că „nu mai e de trăit în această ţară!”. Auzind atât de des, şi de la oameni din ce în ce mai dezamgiţi, mai trişti, mai nesiguri pe ziua de mâine, sau mai puţin siguri pe orice, stau şi mă gândesc, cu teamă recunosc, ce mă va aştepta pe viitor.

Pe mine, tânărul care vrea să-şi facă un rost în viaţă, care vrea să se realizeze.Care are aspiraţii şi care cu o naivitate specifică vârstei, crede că poate ajunge SUS.

E deprimant să văd cum, fără nicio remuşcare, tinerilor le sunt rupte aripile şi cum nu li se dau şanse. Şi se pierd atât de multe talente, care nu reuşesc să supravieţuiască printre atâta iprocrizie, demagogie, nedreptate, umilinţă, non valoare, corupţie. Singura consolare a lor poate fi doar vorba” nu te-ai născut în locul potrivit”.

Văd cum oamenilor le sunt clătinate vieţile zilnic, văd oameni care nu au siguranţa locului de muncă, văd frustrarea, neputinţa, disperarea celor care nu mai au cum să-şi întreţină familiile, văd încercările disperate şi umilinţa unora care fac orice pentru un venit, nemaicontând nicio pregătire.

Mă izbesc de acest clişeu obositor de enervant „ dacă ai pile, poţi.

Dar chiar nu se mai poate face diferenţa între un „măscărici pilos” şi un om care chiar merită o şansă? ...”. Dacă ai un talent înnăscut, cred că nu îţi trebuie nici diplomă, nici experienţă, ci doar ŞANSĂ.

În ţara asta degeaba înveţi ceea ce îţi place, degeaba te chinui să te perfecţionezi în domeniul în care te pricepi, pentru că în cele din urmă vei ajunge să faci ce se nimereşte, ce apuci, dacă nu vrei să mori de foame.

Nu am ascuns niciodată faptul că, dacă aş avea o şansă bună, aş pleca din această ţară, condusă de oameni falşi, puşi parcă pe „uciderea visurilor tinerilor”. O ţară lipsită de perspectivă. O ţară în care trebuie să te mulţumeşti cu puţin sau cu resturi.

Aş pleca fără ezitare. Aici mă chinui în zadar. Acolo, sunt convinsă că mă voi chinui, dar măcar nu o voi face gratis.

Sunt convinsă că nu vor veni timpuri mai bune, pentru noi tinerii, sunt convinsă că vom fi umiliţi şi pe viitor şi că nu ni se vor da motive pentru a ne face să credem că AVEM O ŞANSĂ.

Neputinţa aceasta de a avea un trai decent...( iar prin „decent” mă refer să nu mori de foame, pentru că şi asta e un lux) îi împinge pe mulţi să ia decizii disperate. Pentru că ţara îi pune la pământ.”Cei ce ne conduc” îi ingenunchează. Îi umilesc profund. Îi jecmănesc. Le pun „taxa pe viaţă”, la care din ce în ce mai mulţi, rămân cu „restanţă” şi renunţă.

Pentru că nu mai e de trăit în această ţară. Şi zilnic văd cazuri dastea, oamenii ăştia trişti, neputincioşi...cum poti fi optimistă în privinţa viitorului? Pot să sper în şansa tinerilor? Pot să sper că vom avea parte şi de ceva corect? Sau să mă rog să se ivească şansa aceea să plec din ţara asta, fără să stau pe gânduri?

Morometii - Romania Trezeste-te