Cum
să poţi înţelege un suflet sensibil?Cum să ajungi să-l cunoşti cu adevărat?
Destul
de greu,pentru că ar trebui să fi la fel,să simţi cam la fel,să trăieşti
profund orice clipă,să cauţi absolutul în orice....
Păcat
că cei cu sufletul sensibil sunt năucitor de uşor de rănit,că orice gest mărunt
pentru ceilalţi,o vorbă aruncată la întâmplare pot avea un impact emoţional
asupra lor....
...
că în urma acestor lucruri ,de cele mai multe ori,”sensibilii” se închid în
ei,meditează,se frământă,îşi pun întrebări,la care tăcerea în care cad,cu
siguranţă nu le va răspunde...
Şi
poate starea asta va trece în scurtă vreme şi poate că “sensibilul”o să încerce
să adune iar forţe să-şi arate zâmbetul,să arate optimist...dar ce adună la
fiecare”scufundare în sine” ,rămâne acolo,doar în sufletul său.
Şi
se va lovi mereu de acele sentimente ,oricât ar încerca să fie altfel.Şi se va
măcina.
Şi
devine tot mai sensibil,mai vulnerabil,mai inchis,neînţeles de ceilalţi,care
privesc lucrurile”la suprafaţă”....fără să încerce să înţeleagă.
E
mai uşor de catalogat omul acela ca fiind ciudat,nebun,prost.
Nu
este deloc aşa.E doar sufletul acela prea sensibil,prea fragil în faţa unor
oameni ignoranţi,care uită că iubirea e atât de importantă,care refuză să arate
că iubesc.
Şi
sunt atâţia oameni care tânjesc după iubire şi exact atunci când au
nevoie,ceilalţi nu sunt prin preajmă sau uită să o ofere.
Şi
sensibilii preferă să sufere în tăcere....
De
ce ar trebui să strige în gura mare că au nevoie de iubire?De ce ar trebui să
se simtă ca şi cum ar cerşi iubirea?
„Ceilalţi”,cred
că uneori ar trebui doar să simtă nevoia celor din jur şi să le ofere iubire
din suflet...pentru suflet.
...Şi
trec zile,ani şi sensibilul strânge tot mai multe în el ...”ceilalţi” doar
evoluează paralel în cotidianul lor.
N-ai
cum să-i compari.Primul se emoţionează la ascultarea unui cântec în versurile
căruia se regăseşte,crede că e magie şi când pe cer e un apus superb şi se
gândeşte la ce este oare în spatele lui,crede că iubirea este absolută,crede cu
tărie în Cineva,în Ceva...şi care printr-un zâmbet spune atâtea....
Ei
sunt „artiştii sufletului”.
Ceilalţi
sunt doar „prizonierii materialului,efemerului,pasivităţii,banalului”.
Aceştia
trăiesc o clipă de glorie,se bucură de bani,renunţă la valoare,se complac în
sentimente trecătoare...şi aleg azi toate acele lucruri ce dispar...iar mâine
rămân singuri,cu sufletul gol.
Măcar
sensibilul rămâne prieten mereu cu sufletul.
....Şi
într-un final sunt doua tipuri de sensibili: cei care trăiesc toată viaţa cu
acest lirism al sufletului,ce încearcă să găsească ceilalţi „prieteni ai
sufletului”....şi cei care cred că există o altă lume în care ei pot fi aşa cum
îşi doresc,că pot fi împliniţi şi ...înţeleşi.
Şi
mai ales unde îşi pot linişti zbuciumul sufletului.
Putem
să-i judecăm?
Eu
nu pot!Îi înţeleg !Îi regret însă!
Mi-i
amintesc cu drag !
Le
păstrez zâmbetul veşnic!
Nu-i
mai poţi atinge,dar îi simţi!
Mădalina
a fost un suflet chinuit,sensibil,majoritatea pieselor ei fiind lente,de
dragoste,sau ritmte,dar despre poveşti triste.
Ar
fi putut să cânte toate"comercialităţile"zilei de astăzi.Dar cum să
obligi pe cineva să cânte ceva în care nu crede?A avut un succes uluitor,a fost
Steaua ţării.În prezent ajunsese,cum a spus cineva la Tv" jucăria veche
aruncată în pod".
DE
CE?Pentru că avea peste 40 ani?Pentru că nu s-a dezbrăcat?Pentru că nu a ales
penibilul?Pentru că nu a fost vulgară?Pentru că are o voce inegalabilă?
Era
loc şi pentru ea,dar din păcate,cei care decid sunt superficialii de care am
vorbit,care caută doar materialul la o persoană.
Radiourile
i-au zis "vai ce frumoase sunt piesele noi,că nu pot crede ca sunt cântate
de ea" dar că nu se potrivesc cu profilul lor.Ok,o voce superbă nu se
potriveşte.
Atunci
cine?cei care nu au voce,ce fac melodii pe bandă rulantă,care se vând uşor şi
despre care ştiţi sigur că sunt nişte NON VALORI?Atunci tot
"respectul" nostru!
Iar
acum ,toţi apar ca mieluşeii,cu tot felul de declaraţii ,prin care e fapt nu
zic nimic ,pentru că nu au cunoscut-o aşa cum era.
Nu
s-au obosit să o cunoască când trăia,iar acum toţi o iubesc,o apreciază,o
respectă.
Cel
mai mult m-au dezgustat fotografiile,de când am fost la Sala Radio.Şi nu numai.
Câte
poze or avea cu ea în viaţă?De ce trebuie să fii atât de morbid să vrei să-i
faci sute de poze aşa?Oare şi le vor pune pe perete?Bliţuri peste bliţuri peste
un om...adormit!
Senzaţionalul
ăsta ieftin mă scârbeşte,mă revoltă!Asta a urmarit ea?Să i se facă mii de
poze"dormind"? Mai bine ar sta o clipă să-i înţeleagă durerea,să nu o
judece şi şi-ar aminti de zâmbetul ei.
Trebuie
să recunosc că am reuşit un lucru..am putut să-i privesc chipul adormit;simţeam
nevoia să-i văd faţa,aluniţa şi să-mi imaginez zâmbetul ei fermecător.Poate
suna bizar...dar avea o expresie dulce,chiar şi aşa ...tăcută.
Îi
regret talentul,vocea,frumuseţea
interioară,exterioară,naturaleţea,discreţia,sufletu de artist sensibil.
În
topul celor mai iubiti români din toate timpurile,ocupă locul 40. Asta spune
ENORM!
Declara
odată că nu se poate vindeca de muzică.Dar sigur vindecă atâtea suflete....
.jpg)
