Sunt un fluture venit din amintire

Sunt un fluture venit din amintire

Ce încă mai aşteaptă, cu speranţă

Ca să mai simtă acef fior, acea trăire

Ce te înalţă şi-ţi dă un sens în viaţă.

DA!Azi vreau ca să iubesc din nou!

Să ştiu că am ceva numai al meu

Să ştiu că am ceva ce-mi aparţine

Să ştiu că El m-aşteaptă, iubitul meu

Că-i împlinit, că m-a ales pe mine.

............................................................

Şi ne-am jurat iubire, am făcut legământ

Că ochii lui vor fi şi ochii mei

Că aşa iubire nu va mai fi pe pământ

Iar eu voi fi cea mai împlinită-ntre femei.

Îţi voi cînta iubirea în fiece cuvânt

Şi voi zbura alături de fiinţa ta

Te voi urma în orice gând

Şi în vise vom visa, tot de iubirea ta şi-a mea.

.............................................................................

Sunt un fluture venit din amintirea

Unei iubiri, cea fost şi va ramâne

Mereu în inima mea.

Roxette - Bring me down to my knees

Whitesnake - Is This Love

Phil Collins - Against All Odds

Jon Bon Jovi - Always

Gavin Degraw - More Than Anyone

Copilărind printre vise

Când eşti copil, vrei să fii mare, iar când eşti mare ..nu prea mai poţi fi copil.

Sunt norocoasă să mă număr printre cei din generaţia care au prins ultimul tren spre lumea unei copilării aparte, cu farmecul bucuriei venirii vacanţei de vară , cu copii cu obrajii roşii de la atâta joacă, cu nevinovăţia acelor vremuri. Sunt un adult care a făcut parte din acea –“generaţie cu cheia la gât”.

Când eram copii, ne strângeam atât de mulţi în faţa blocului, unde timpul trecea fără să ne dăm seama. Blocul era înconjurat de suflete nevinovate, de ţipete, chicoteli, gălagie. Azi când ies din bloc, pe aceleaşi străzi, e linişte.Şi pustiu.Nici urmă de vreun copil.E aceiaşi stradă, “neînsufleţită” parcă.Copiii din ziua de azi nu mai ştiu să fie copii cu adevărat.Uită să se bucure de lucrurile mărunte ce altădată , noua ne aduceau atâta satisfacţie.

Cât de deprimant este faptul că azi copiii pot sta toată ziua în casă,”jucându –se singuri”, în faţa calculatorului? Noi, atunci, de tot ce aveam nevoie era doar de o zi mai luuuuungăăăăă ; de restul ne ocupam fără probleme. Azi copiii se maturizează brusc.

Cine avea nevoie de reţele de socilaizare când era ditamai gaşca în faţa blocului? Când vroiai să iei legătura cu prietenii, nu le lasăi mesaje offline pe mess, sau pe facebook , ci mergeai la uşă direct.Acum totul e atat de static.Acum toţi au devenit atât de comozi. Acum totul e superficial.

Acum copiii nu mai au genunchii juliţi sau hainele pline de praf, nu se mai joacă în zăpadă până se udă la piele, nu se mai aleargă unii pe ceilalţi în ploaie…. Nu se mai joacă cu sania trasă de băieţi, nu mai fac derdeluşuri lungi şi “îngrijite” cu apă să fie cât mai lucioase…nu se mai stropesc cu pistoale cu apă sau pur şi simplu cu sticle cu dopuri găurite…nu mai vorbesc limba păsărească, nu mai citesc cuvintele invers, ca un cod între prieteni..nu se mai joacă de-a scoala ,de-a piaţa , de-a familia , neputând fi atât de inventivi cu lucruri atât de mărunte şi puţine….nu îşi mai formează trupe de dans, de cântat…cu”coregrafii” şi “cântece” proprii…Eu aveam una, se numea “Fetele Sudului” ; acum pare pueril, dar atunci chiar credeam în aşa ceva…făceam afişe şi le lipeam pe scări ca să ne facem “cunoscute”:)

Sunt jocuri ale copilăriei care ne-au ajutat să ne formăm ca oameni, să devenim ceea ce suntem azi. De fapt, ne-au umanizat, nu ca săracii copii din ziua de azi ce par “automatizaţi”.Iată o listă cu jocurile care mi-au făcut copilăria frumoasă si demn de amintit…cu urme de regret însă…

Şotron- cand mai văd cate un şotron desenat azi , parca nu îmi vine a crede.Păcat că a devenit prea plictisitor pentru fetiţele din ziua de azi.

Flori, fete si băieţi .Cu stupoare, am auzit de o variantă updatată.. “ Flori ,Fete sau Băieți .. mașini, fotbaliști sau maneliști”.

1,2,3 la perete stai!

Topogane ,leagăne sau roata , sau pe bara de bătut covoare de la care făceam băşici în mâini…

Cuburile (lego), Sticluta cu otrava, Coarda

Remi - dar nu online, ci faţă în faţă;fiind mai mulţi , aşteptam să piardă unu ca să îi luăm locul

Cazemata.Ce frumoase erau iernile altădată, ce frumos ningea şi cât ne bucuram de o zăpadă abundentă ce ne permitea să ne facem adevărate “fortăreţe” de joacă …era un adevărat joc de acţiune, de apărare ,de strategie…numai că la noi ,totul era real.

Telefonul fără fir,Maţele încurcate,Lapte gros

Ţară, ţară vrem ostaşi!, De-a v-aţi ascunselea

Batista parfumată, Cireşica, Fripta, O, poni, poni, Venim şi suntem, Uliii şi porumbeii ,Măgăruşul

Elasticul, Stop!Verde, Castel, Călcata,Ţomapan

Raţele şi vânâtorii, Baba oarba,Ţarile

Frunza. Unul dintre preferatele mele.

Pac pac cu cornete de hartie suflate prin ţeavă .

Bambilici .Tenis cu piciorul - şoseaua era a noastrş şi eram chiar nervoşi când jocul ne era întrerupt de câte o maşină ce trecea pe stradă…acum şoseaua e a maşinilor parcate .

Macao, Popa-prostu’, Păcălici, Şeptica, Killer,Război.

Iesi-Iesi- un adevărat counter strike din ziua de azi, jucat pe calculator..

Având în vedere că am depănat amintiri din copilărie, nu aveam cum să nu amintesc de inconfundabila gumă Turbo şi de abţibildurile ei celebre.

mihai constantinescu - o lume minunata

Carmen Trandafir - Micul meu univers

Copilaria noastra vs copilaria voastra

Pepe-NEBUNIIIIIIIIIII DIN COPILARIE

Mi-e dor de-o zi insorita si colorata!

Imi lipsesc zilele insorite, cu cer senin si adieri calde!
Totul se schimba atat de usor, de la secunda la secunda.Acum este o aparenta zi frumoasa, iar in urmatoarele minute totul devine intunecat!
Este o stare apasatoare, o stare de plumb, totul devine gri si rece !
Vreau putina culoare in tot acest gri !

2 piese noi ce-mi plac mult

Guess Who - Oriunde te duci / Stiu deja

Piesa de pe 14...

Madalina Manole - Doi îndrăgostiţi

Sah Mat

Viaţa ca o tablă de şah.

Pe zi ce trece văd viaţa ca pe o luptă de supravieţuire.Ca pe o luptă cu multe capcane, pe care nu le poate evita oricine.Sunt din ce in ce mai mulţi oameni vulnerabili, care, prinşi în „labirintul” vieţii, nu pot găsi „ieşirea” şi cad în acele capcane, pierzând uşor, sau nu, lupta cu viaţa.
Şi nu pierd lupta pentru că sunt slabi sau pentru că renunţă prea uşor să lupte, ci pentru că au nenorocul de a cădea în „plasa”vieţii şi pentru că fac nişte „paşi” , neştiind ce drum anume îi aşteaptă.
Sunt destule persoane care sunt foarte vigilente şi care îşi calculează fiecare pas în viaţă.Uneori, sunt şi foarte naive, pentru că au impresia că pot „păcăli” viaţa, destinul şi cad în propria plasă.
Sau sunt la fel de multe persoane care trăiesc clipa prezentă mereu şi păşesc în viaţă, fără să se ghideze după reguli.Păşesc fără să stea foarte mult pe gânduri şi care se gândesc la consecinţe doar foarte puţin.
Aceştia păşesc normal.Şi trăiesc aşa până cad sau nu în capcane ale vieţii.Supravieţuiesc sau nu.

Obstacolele sunt din ce în ce mai multe.Poţi să ai o boală gravă, să ţi se întâmple accidente de maşină, în care mori cu vină sau fără vină, ai parte de depresii care te fac să iei decizii gresite, întâlneşti oameni care te fac să suferi gratuit, de pe urma cărora îţi revii sau nu,depinde cât poate îndura fiecare, cei dragi dispar prea devreme de lângă tine, eşti ocolit de noroc în tot ceea ce faci, nu ai parte de acele realizări care să te împlinească.
Toate fac parte din viaţă şi sunt încercări la care suntem supuşi cu voia noastră sau nu, dar din care ,de cele mai multe ori avem atât de multe de învăţat.Sunt întâmplările care ne fac să devenim OAMENI, care ne scot în evidenţă SUFLETUL.
Păcat că aceste lucruri rele sunt din ce în ce mai multe şi mai prezente în viaţa noastră şi păcat că, în unele cazuri nu mai putem vedea şi lucrurile bune, chiar dacă sunt mai mărunte şi mai rare.Toate aceste lucruri ne fac să uităm să ne bucurăm de viaţă.

Suntem salvatori cu fiecare zi pe care o petrecem şi în care reuşim să ne „strecurăm” printre chestiile rele.Sau suntem doar norocoşi.Sau poate soarta încă nu a avut de-a face cu noi.Un lucru e cert.Totul se poate schimba de la o clipă la alta.
După părerea mea, toate lucrurile se întâmplă atunci când trebuie.Iar dacă spune cineva că cele rele niciodată nu ar trebuie să se întâmple, se înşală.
Din aceste rele învăţăm cele mai bune lucruri, poate doar că, uneori, prea târziu : învăţăm să apreciem viaţa, să nu ne mai batem joc de ea, învăţăm să-i apreciem pe cei de lângă noi mai mult şi să evităm să-i preţuim atunci când îi pierdem sau când ei dispar, să ne simţim norocoşi cu fiecare zi petrecută alături de părinţi, fraţi, prieteni, să ne simţim norocoşi şi că avem pe cineva drag care îşi aminteşte de noi, să vedem iubirea peste tot şi să o regăsim doar în cei ce o merită şi în cele din urmă să realizăm că REALIZAREA CEA MAI MARE A TA ESTE VIAŢA!

Viaţa este doar o tablă de sah, cu mişcări gândite dinainte de cineva, cu regulile ei, cu condiţiile ei si cu participanţii ei la joc.
Poate uneori suntem doar nişte simplii pioni, dar nu se stie niciodată, cum din nişte simplii pioni ajungem să fim TOTUL şi mai presus de oricine!
Deci să nu ne jucăm cu viaţa!Pentru că oricând ne poate face ŞAH MAT!

opus - live is life




Meravigliosa Creatura

Photoshopu' de azi

Taxi - Matematica Imposibila



Bruno Mars - The Lazy Song

:)

Melodia mea de ridicat moralul :))
Aurelian Andreescu - Copacul

Piesa de pe 14...

MADALINA MANOLE - FARA DRAGOSTEA TA

De martisor,cu un mare actor

Nu cu un mare actor,ci cu cel mai mare actor.(parafrazandu-l “eu nu sunt dragut,sunt cel mai dragut”- replica “Straini in noapte”).

Recunosc ca nu am mai fost de mult la teatru .Dar era dorinta mea sa-l pot intalni pe Florin Piersic.Sau mai degraba ,sa-l vad “dezlantuindu-se”pe scena.Asa cum stie doar dumnealui.In stilul sau unic.

Am asteptat momentul cu mare emotie,desi multi nu au reusit sa inteleaga acest lucru.Dar a meritat totul,pentru a-l vedea interpretand.Si pentru a ramane nemiscata,ascultand aproape doua ore la povestile lui despre viata sa.Nu ai cum sa intrerupi un om ca el,si nu ai cum sa te plictisesti ascultandu-l.Te tine cu sufletul la gura,iar maniera proprie de a povesti e inegalabila.

Pe scena a fost impecabil,as mai revedea piesa cu aceiasi placere.Au fost geniali,atat el,cat si noua partenera ,Medeea Marinescu,la care am remarcat o mare sensibilitate si bineinteles,talentul.Recunosc ca nu am urmarit-o pana acum,dar are potential si sunt sigura ca va ajunge acolo unde trebuie.

Ce-mi place ,sau poate ce admir foarte mult la Florin Piersic este faptul ca e unul dintre putinele persoane care iubeste oamenii si care isi respecta publicul pana la capat.Ne-a povestit cum fiul sau i-a spus ca,mai mult de jumatate din viata sa si-a petrecut-o cu poporul.Pentru ca dupa fiecare intalnire,spectacol,el este rabdator si sta de vorba cu toata lumea,face poze cu oricine doreste si poveste cat mai multe.Il respect,pentru ca dupa tot succesul sau,nu a uitat sa fie om.

Afirma ca il enerveaza oamenii care raspund sec la intrebarile ce li se pun si ca el nu poate face asa ceva,avand in spate atatea intamplari demn de povestit,atata experienta despre viata .Si atat talent de a le povesti.

Si ,daca i-l intreaba cineva cand s-a nascut ,nu va raspunde niciodata :2t ianuarie…ci toata intamplarea,cum erau tatal si mama insarcinata cu el ,la teatrul care azi ii poarta numele,acum 75 de ani si sosise vremea ca ea sa nasca.Practic,drumul lui in viata a inceput intr-un teatru si in ziua de azi tot aici se gaseste.

Si a vrut sa atraga atentia ,ca in tot ceea ce povestete el,exista o morala,pe care ar trebui sa o vedem cat mai multi.

Florin Piersic - Viata este o poveste